Actorul Costel Cascaval a ales sa renunte la viata citadina, pentru o casa pe pamant, la zece kilometri distanta de Capitala, cumparata cu banii castigati din actorie. Acum a devenit mai selectiv cu rolurile care i se propun, prefera sa coseasca, sa taie lemne sau sa mestereasca prin gospodaria de care este foarte mandru.
Reporter: Te numeri printre putinii actori care au ales munca pe cont propriu. Intr-o lume a interdependentei, tu vrei sa fii independent. De ce?
Costel Cascaval: Nu m-am angajat fata de nimeni niciodata. Nu cred ca un artist are un program de lucru, adica opt ore sunt artist, dupa care am pauza de masa, apoi merg acasa, imi plimb nevasta, copilul si seara merg la munca, acolo unde am cartea de munca. Cartea de munca a actorului este o inventie a teatrului sovietic.
Rep.:. Teatrul ti-a furat din libertate?C.C.: Cand eram la „Bulandra” – de unde am plecat de circa opt ani – am repetat pentru „Nebunia Regelui George” cu un regizor foarte slab, care a lucrat un an. Lucram toata ziua, cu o pauza la pranz. In aceasta perioada refuzam tot felul de colaborari la alte filmari, fara sa-mi dau seama, pentru ca nu aveam timp. A venit directorul teatrului si a rezolvat el acea piesa: a montat-o in numai doua saptamani. Atunci mi-am dat seama ce am refuzat din lipsa de timp. Banii pe care-i castigam, foarte putini, ii dadeam practic pentru a merge la „Bulandra”. Si atat. Mai trebuia sa vin cu bani de acasa, ca abia imi ajungeau sa si mananc din ei in timpul repetitiilor.