A facut portrete pe strada

Ramas orfan de tata la varsta de 16 ani, designerul Mihai Albu a fost nevoit sa munceasca pentru a completa veniturile familiei. Ajutat de simtul artistic bine dezvoltat pe care il poseda, el s-a axat pe activitati artizanale, confectionand martisoare sau pictand felicitari, pe care mai apoi le vindea.

Tot pentru a face rost de bani, Mihai Albu isi lua si slujbe sezoniere, pentru care era remunerat suficient de bine cat sa-si prelungeasca vacanta de vara pe Litoral, dar presta si in calitate de artist in statiunea Neptun, facand portrete in carbune turistilor. „Cand eram student si chiar si in liceu, voiam sa stau toata vara la mare. Dar cum nu prea aveam bani, eram nevoit sa muncesc. Si eram angajat la un centru de agrement, unde eram insarcinat cu intretinerea terenului de tenis. Liniam tusele, nivelam zgura si il udam, iar in completare faceam portrete turistilor din statiune. Cred ca erau multumiti, pentru ca sunt talentat la desen si imi si place sa fac asta. Din activitatile astea ieseau suficienti bani cat sa stau acolo pana in august”, ne-a declarat Mihai Albu.

Designerul a marturisit ca si alegerea facultatii de arhitectura, pe care a absolvit-o, a fost o incercare dificila din punct de vedere material pentru el. „Era o facultate scumpa si nu aveam incotro, trebuia sa muncesc pentru a face rost de bani. Eu voiam initial sa dau la Arte Plastice, dar profesorii mei de desen m-au sfatuit sa aleg Arhitectura, pentru ca aveam o tusa tehnica buna. Si cat am fost student, pana in 1989, am tot lucrat si pentru Fondul Plastic si in alte parti. Asa erau vremurile, nu aveai prea multe posibilitati”, ne-a spus Mihai Albu.