Moartea cumparata cu 100 de lei! Reportaj la casa in care locuia femeia de serviciu care a ars de vie in clubul Colectiv!

O doamna aflata intre doua varste stinge cu buricele degetelor o lumanare din care mai ramasese un chistoc de ceara. “Eu sunt vecina Mariei, eram prietene bune. S-a dus pentru 100 de lei, atat i-au dat. O plateau la sfarsit. Era bucuroasa ca putea sa mai faca un ban. Au sunat-o cu cateva ore inainte . O colega a rugat-o sa se duca in locul ei. Si s-a dus, s-a dus…”.

 

Sapte suflete intr-o camaruta

O casa tip vagon se intinde in spatele unui gard plin de rugina pe care sta asezat un steag negru. Este semnul ca la acel numar un om… s-a dus. S-a dus in lumea celor drepti. Ioan Maria (38 de ani), care lucra ca femeie de serviciu, este una dintre victimele tragediei care a avut loc la clubul Colectiv din Capitala.

 

In dimineata de dupa tragedia de la fosta fabrica “Pionierul”, intr-o camera intunecata de 10 metri patrati si cu peretii strambi , cinci copii asteptau ca mama lor sa se intoarca acasa. Sanatoasa si cu 100 de lei in buzunar. O drama care atarna crud de o alta drama.

 

 

Duminica, un batranel fara un picior statea nemiscat precum o statuie de lut. Isi asteapta fiica cu privirea blocata spre intrarea in camaruta. Pe usa intra oameni pe care nu i-a vazut niciodata.

 

 

 

Oamenii au sarit sa-i ajute

“Cine era asta cu bicicleta?”. Batranul fara un picior se intereseaza de un domn care i-a lasat niste bani, mai mult de 100 de lei, apoi a disparut intr-un anonimat din care venise cocotat in saua unui Montain bike. “Nu stiu, tataie! A zis ca vrea sa te ajute”.

“Aici stateau toti, in camera asta. 5 copii, asta batranu’, Maria. Plateau 450 de lei chirie, se descurcau tare greu. Asta mancau toata ziua”.

 

 

Doamna cu lumanarile arata spre o farfurie in care o bucata de paine s-a uscat langa o portie de cartofi prajiti. “Traiau din pensia lui tataie si din ce mai lua ea pe unde mai facea curatenie. Cei mici sunt gemeni, fata si baiat, de 11 ani. Mai e o fetita de 14 ani, un baiat de 16 si o alta fiica de 23 de ani. Sotul Mariei a murit in urma cu 10 ani. Ceva boala, nu stiu”. Intre timp, o alta lumanare s-a topit. “S-a dus si asta, s-a stins”. Vecina Mariei ofteaza si arunca un nou ciot de ceara intr-o galeata cu nisip.

Cei mici au fost dusi la o matusa

“Pe copii i-au dus la o matusa. Sta pe la Lizeanu. A fost si primaru’ de la sectorul 3 mai devreme, s-a interesat de ei. Poate o sa-i ajute, pana acum nu le-au dat nimic. Cand mergea la primarie o luau aia si strigau la ea: “Iar ai venit cu satra ta aici?”.

Intre timp, galeata cu nisip s-a umplut de ceara.

„Uite, el e nepotul ei. Vorbeste cu el, iti spune el mai multe. Ma duc sa mai aduc lumanari”.

 

Dialogul incepe cu un nou oftat. “E durere mare. Nimeni nu a ajutat-o, noi i-am spus sa vina sa stea la noi, insa nu a vrut. Cei mici mai veneau sa se uite la televizor. Nu aveau curent, l-au taiat cu ceva timp in urma, tuturor celor care stau aici”.

Dintr-o alta camera, doamna iese cu o mana de lumanari. Pentru zeci de oameni, fiecare camera din curtea lunga camarutele sunt case. Sunt mai mult de 10 usi si niciun bec aprins.

 

Intr-un colt al curtii un barbat cu cravata noteaza intr-un dosar. “Cei mici au 11 ani. Nu merg la scoala. Au fost, insa din cauza banilor s-au retras. Cu ce sa se duca?”

„Domnul e de la Protectia Copilului. O intreaba pe mama mea de copii. Vrem ca cei mici sa ramana la noi”.

Tatal femeii plange neincetat

Nepotul Mariei Ioan se scuza si intra in incaperea intunecata.Vocea stinsa a batranului se sparge ca un ecou intre peretii goi. Ca un altar, in cuie au ramas atarnate icoanele. Canapeaua, masa de plastic, doua scaune subrede si un carucior au fost scoase in curte. “Cand o aduc?”.

“Acum tataie, sunt cu totii la IML”.

Baiatul iese cu capul plecat din camara in care sta batranul. “Aici o sa punem cosciugul, nu avem unde, din acest motiv am si scos mobila afara”.

 

 

Intre peretii vopsiti in albastru, cu ceva mai mult de 100 de lei intr-unul dintre buzunar, tatal femeii de serviciu incepe sa planga. “Dumnezeu sa o ierte”. Este vocea unei tinere imbracata in neggru, cu flori intr-o mana si o punga mare de rafie in alta. „Am vazut pe facebook. Cui pot sa-i dau niste bani?”

O alta lumanare cade in galeata cu nisip…

Ion Margarit