In 1926, Johanna Brandt a publicat in SUA o carte autobiografica intitulata "Cura de struguri". Interesant este faptul ca doamna Brandt a cochetat cu subiectul regimurilor naturale, scriind mai intai cateva pamflete despre acestea in revistele pentru femei din Africa de Sud (tara in care s-a nascut si si-a petrecut tineretea aceasta scriitoare). Cartea Johannei Brandt a adus in prim-plan calitatile vindecatoare si hranitoare ale strugurilor si a avut un succes imediat in randurile cititorilor din tara natala si din multe alte tari in care a fost tradusa.
Ideea acestei carti a fost preluata de catre Johanna Brandt din propria experienta: s-a imbolnavit de cancer la stomac si, ca orice om care se stie condamnat la un sfarsit apropiat, isi indeplinea mici placeri. Fiind o mare consumatoare de struguri a mancat in exces aceste fructe. Surpriza acestui exces a fost imbunatatirea continua a starii de sanatate si invingerea cumplitei suferinte. Si, ca intr-o poveste cu sfarsit fericit, de atunci multi oameni de pe acest Pamant au apelat la cura de struguri, fie ei sanatosi sau bolnavi, pentru ca efectele acestei cure sunt spectaculoase si multilaterale, cu o conditie: strugurii sa fie bine copti, iar boabele sa fie consumate integral (cu pielite si samburi!).