TRADITII SI SUPERSTITII de Craciun! Ce este bine sa faci astazi, 23 decembrie

Craciunul a pastrat pana la urma cu preponderenta imaginea sarbatorii crestine, in care mai pot fi puse in evidenta vagi urme de ritualuri pagane.

Sub influenta lui Mos Ajun a aparut si un Mos Craciun, figura controversata, de un demonism accentuat. Mai intai ostil momentului Nasterii, convertit (uneori pedepsit) ad-hoc in fata minunii pogorate asupra sotiei sale, Craciunoaia, devine simbol al sarbatorii, al darniciei si al crezului. Lui i se atribuie obiceiul darurilor facute copiilor, dupa modelul celor oferite pruncului Iisus, potrivit Monitorul dee Vaslui.

De cealalta parte, obiceiul colindatului pare sa nu-si gaseasca pe deplin explicatii crestine: fie ca obiceiul exista inca inainte de nasterea lui Iisus fie ca este practicat ca element component al unor ritualuri escatologice, atunci cand nu se vor mai auzi colinde si cand nu se vor mai inrosi oua, va veni sfarsitul lumii, este vorba mai putin de colindele specifice, in care este preamarita Nasterea. Toate aceste explicatii sunt valabile pentru colindele agricole de sfarsit de an, avand ca punct de plecare ziua de 23 decembrie, si incheindu-se undeva in jurul zilei de 7 ianuarie. Nasterea Domnului. Cand s-a apropiat Iosif de cetate, s-au implinit zilele ca sa nasca Mireasa cea neispitita de nunta, si cauta casa de odihna, in care ar putea avea loc lesnicios sa nasca.

Dar n-au gasit gazda din pricina multimii poporului care venise sa se inscrie, caci se umpluse nu numai gazda cea de obste, ci si toata cetatea. Deci s-au intors la pestera aceea. Iar pestera aceea slujea ca grajd de dobitoace, unde prea curata si prea bine-cuvantata Fecioara, in miezul noptii rugandu-se lui Dumnezeu cu fierbinteala si cu totul fiind cu mintea la Dumnezeu, arzand de dorirea si de dragostea Lui, a nascut fara durere pre Domnul nostru Iisus Hristos. Mai mult de un mileniu crestinii au sarba torit Anul Nou in ziua de Craciun, in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma, pana in secolul al XIII-lea, in Franta, pana in anul 1564, in Rusia, pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane, pana la sfarsitul secolului al XIXlea.

La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce, in unele sate banatene si transilvanene, ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In unele zone se cred ca, mai inainte vreme, foarte multe rautati faceau oamenii, din pricina ca isi uitasera de Dumnezeu. Pentru a-i scapa de pacate, Dumnezeu a lasat colindele, ca in fiecare an la Craciun numele cel sfant al Domnului sa vina neaparat la urechile oamenilor si astfel sa se abata de la calea rautatilor. Atunci cand colindele nu se vor mai auzi pe pamant, vor iesi diavolii si astfel lumea va incapea pe mana lor. In alte parti se crede ca toiegele ornate ale pitareilor (duse de acestia, dupa colindat, la cimitir, unde sunt infipte in morminte) sunt folosite pentru amenintarea demonilor.

Diavolii, care rod furcile pamantului, ameninta in toata clipa sa darame lumea.

Noroc numai de Maica Domnului, ca ia aceste nuiele de la Craciun si le arata diavolilor. Atat cat dracii se uita la ele, Maica Domnului aseaza la loc furcile pamantului. Ca personaj mitologic de natura solara, Craciunul apare si in unele credinte: „Craciunul e un mosneag. El vine pe un cal alb, dupa ce canta cucosii de trei ori“. Sub influenta traditiei populare, Craciun apare si ca figura apocrifa nascut fiind inaintea tuturor sfintilor, este mai mare peste ciobanii din satul in care s-a nascut Hristos. Cand Craciun afla ca in grajdul sau s-a nascut Domnul Iisus, se caieste sii cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul crestin, sfantul cel mai batran.

Prin tot ceea ce face, Craciun se opune sau impiedica nasterea pruncului Iisus, intrucat venirea lui presupune mai intai plecarea (moartea) Mosului. Traditiile contemporane spun despre „sfantul“ Craciun, Mosul „darnic si bun“, „incarcat cu daruri multe“, sunt printre putinele influente livresti patrunse in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat. Cand s-a nascut Hristos, baba lui Mos Craciun, Craciuneasa, s-a dus de a mosit pe Maica Domnului. Cand a auzit Mos Craciun ca femeia sa a lucrat in ziua lui, i-a taiat mainile pe loc. Atunci Craciuneasa s-a dus la Maica Precista si, plangand, i-a spus ce-a patit si ia aratat mainile. Maica Precista a suflat peste mainile Craciunesei si indata mainile i s-au facut frumoase si curate, iar nu zbarcite, cum erau inainte de aceasta. De bucurie ca nevasta lui a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug de cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile sale. Dupa joc imparte Fecioarei Maria daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana) pentru ea si fiul ei.

Astfel, Mos Craciun reprezinta o transfigurare a magilor ce iau adus daruri lui Isus la nasterea sa si ca este simbolul tipului creator. Derivatul de „mos„ din numele sau inseamna „intemeietor“, „ziditor“, „incepator“. Prin unele zone, in ziua de Craciun e bine ca fiecare crestin sa aiba macar cate un colac, care sa aiba infatisarea unei maini cu degetele-ntinse. De atunci a ramas datina ca sa se faca pomenitul colac, care se unge pe deasupra cu galbenus de ou, ca sa sclipeasca intocmai cum sclipeau atunci mainile Craciunesei. In noaptea de Craciun nu trebuie sa se stinga focul. Se pune in aceasta noapte un bustean in foc, numindu-se busteanul Craciunului. Inca din timpuri stravechi, taranii din intreaga Europa, obisnuiau ca in anumite zile ale anului (primavara si la solstitiul de vara, dar, in unele locuri, si la sfarsitul toamnei sau in cursul iernii, de Craciun si in ajunul Bobotezei) sa aprinda focuri sau ruguri si sa danseze in jurul lor sau sa sara peste ele. O reminiscenta probabil o a superstitiilor omului primitiv care, observand miscarea aparenta a Soarelui a considerat ca acesta il poate ajuta. Solstit iul de iarna fiind socotit de cei din antichitate a fi in jurul datei de 25 decembrie, au fost trecute si obiceiurile legate de foc la aceasta data. Cenus a busteanului care arde in noaptea Craciunului e imprastiata prin gradini pentru a promova rodirea lor. La Craciun este cerul este in continuare deschis din ajunul Craciunului. Incepand cu intaia zi de Craciun si sfarsind in ziua de Boboteaza, mai pretutindeni, sau numai pana la Sf. Vasile, copiii umbla cu steaua. Copiii care umbla cu steaua se numesc stelari, colindatori sau crai, pe cap avand coroane de hartie colorata.

Prin Vicleim sau Irozi se intelege datina tineretului de a reprezenta la Craciun Nasterea lui Iisus Hristos, venirea Magilor dupa stea, poftirea lor de catre Irod, siretenia acestuia de a afla pruncul prin mijlocirea celor trei Crai si, adesea, infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau un cioban. Turca umbla de cand Irod imparat a omorat cinci mii de prunci. El nu stia cum sa faca, ca sa scoata pe copii si pe femeile cu copii afara pentru a omori copiii. A facut un om urat, imbracat in piele de tap, cu coarne in cap si cu pene de cocos in varf si clopot la spate si cu o maciuca mare in mana. Cine se imbraca in turca isi pierde naravul, nu poate merge la biserica sase saptamani; cine moare in acele sase saptamani nu se ingroapa in cimitir, nici nu trage clopotul pentru el. Se face alergare de cai in ziua Craciunului.

De Craciun, daca ai imprumutat ceva, sa aduci lucrul acasa, sa stie ca are stapan. La cele trei sarbatori mari: Craciun, Paste si Rusalii, traditia populara cerea spalatul ritualic pe fata cu apa in care s-a pus un ban de argint pentru a avea bani multi in tot timpul anului. Din vechi timpuri se facea un colac deosebit, colacul plugarilor, care se tinea pe masa de la Craciun pana la Anul Nou, uneori pana la Boboteaza, cand era impartit la cei ai casei si la vite, sa fie ferite de boli iar covata in care a fost framantat se pune in fanul care se da la vite sa fie spornice. Pe alocuri rostul acestui colac era apotropaic, pentru ca dracul sa nu fure copiii din casa, caci legenda certifica cum odata dracul a vrut sa fure un copil, dar colacul a raspuns la cele zece intrebari-ghicitori si dracul a pleznit de necaz. In seara de Craciun masa, pe care este asezata o paine rituala, numita stolnic, se inconjoara cu un lant de fier. Dupa opt zile, in ziua Anului Nou, painea este taiata felii si mancata de copii si animale, iar lantul cu care a fost legata masa se aseaza in fata grajdului, pentru a trece vitele peste el. In ziua de Craciun nu se mananca carne, caci, daca s-ar face, atunci in decursul intregului an vitele s-ar imbolnavi de moarte si lupii vor da iama in vite.

Practica magica inceputa la Craciun si incheiata la Sfantul Vasile, pentru apararea vitelor de lupi, este numita Legatul fiarelor. Cine in ziua de Craciun totusi va mananca carne sa fie de vrabie, caci astfel va fi usor la munca in timpul anului precum vrabia. Acum incepe imperecherea pasarilor. Cat tin zilele Craciunului, furca de tors trebuie ascunsa, caci altfel cel ce o va vedea in aceste zile la vara va fi muscat de un sarpe atat de gros si atat de lung, ca o furca. Scalda in ziua de Craciun fereste pe toti ai casei de paduchi. Spre a vindeca vreo vita de deochi, sa se lase blidele de la ajunul Craciunului nespalate pana a doua zi, cand trebuie a le spala s-apoi a strange acea apa; dupa ce s-a asezat, se strange si, in caz de trebuinta, se spala cu ea vita. In ziua de Craciun finii merg pe la nasi cu daruri.

Prognozele meteorologice populare spun ca daca la Craciun e cald, incat se pot tine usile deschise, la Pasti va fi frig. Daca in prima zi de Craciun va fi vreme senina, frig si ger, atunci vara va fi buna.

Craciun fericit tuturor cititorilor!

R.O.