Craciun in lacrimi pentru Tanti Onita, femeia care sta de peste trei luni langa fiica ei internata la Terapie Intensiva!

Reporterii CANCAN.ro au stat de vorba cu Ioana Lacusta, buzoianca de 63 de ani care a locuit peste trei luni in holul spitalului Floreasca la Terapie Intensiva, unde asteapta o minune ca fiica ei sa se trezeasca. Mama, buzoianca din satul Boboc, si-a facut culcus chiar langa usa unde a asteptat ca fata ei, accidentata grav de un sofer cu trei luni in urma, sa se se faca bine si sa fie externata.

Tanti Onita face eforturi supraomenesti pentru a fi alaturi de fiica ei Cecilia in cel mai greu moment al vietii sale. Disperarea este cu atat mai mare cu cat starea de sanatate a tinerei de 30 de ani se inrautateste pe zi trece, iar oamenii parca au uitat-o pe mama-eroina.

“Starea Ceciliei e tot mai grava. Vineri au operat-o din nou, are infectia aia care a pornit de la plamani si nu-i mai trece, mama! Eu sunt disperata, azi m-am dus la moastele Parintelui Lacatus din cimitirul Giulesti sa ma rog. Ultima data cand am fost aici dupa vreo trei zile fata mea a miscat mana dreapta”, povesteste indurerata femeia.

Dupa ce reporterii CANCAN.ro au facut publica povestea mamei-eroine tanti Onita, mai multi oameni au sarit in ajutorul ei. Astfel, femeia nu mai doarme in prezent pe holurile spitalului cum a facut aproape trei luni de zile, dupa ce un om cu suflet mare a aflat de tragedie si s-a oferit sa plateasca o luna de cazare la un hotel de langa Gara de Nord si una de mancare la spital pentru mama de 63 de ani.

Cu toate astea insa, Ioana Lacusta este o femeie la capatul puterilor, care abia mai face fata durerii si mai ales telefoanelor pe care le primeste de la nepotica ei: “m-a sunat nepotica de Craciun si ma cheama acasa: nu mai pot, mi-e dor de mama, sa vina acasa, de ce nu vine? Cand vii, mamaie, vii de Revelion macar? Asa imi spunea! Eu ce sa-i zic?”.

Tanti Onita este o femeie de fier care nu are de gand sa cedeze, sa-si piarda speranta. Chiar daca mama-eroina a petrecut Craciunul pe holul de langa usa de la Terapie Intensiva este convinsa ca Dumnezeu nu o va uita pe fata ei care astazi e tinuta in viata de aparate.

“De Craciun am stat cu oamenii de-acolo, la perete, pe scari. Unii stau mult, altii cateva zile, unii au rude cu accidente vasculare, altii cu infarct. E o suparare acolo, nici dusmanilor dusmanilor mei nu le-as dori asa ceva. Ma rog in fiecare zi sa-mi dea Dumnezeu putere sa o duc pe fata acasa”, mai spune femeia cu vocea ragusita de durere.

(Ionut Ungureanu)