Tragedia care a avut loc la sfarsitul saptamanii trecute de la club Colectiv a socat o tara intreaga. O mama constanteanca a trimis o scrisoare la redactia ziarului "Opinia Constantei" unde a vrut sa le spuna tuturor cum a scapat fiica sa cu viata.
Dupa cele intamplate, mama unei fete s-a pus in locul parintilor care au ramas fara copii in urma incendiului din Centrul Vechi si a povestit tuturor ca fiica ei ar fi trebuit sa fie in club, insa nu s-a mai dus pentru ca era prea obosita: „Fetiţa mea (îi spun aşa, chiar dacă are 27 de ani şi, probabil, la fel o voi alinta şi când va avea 40) merge în cluburi, la concerte şi îi place muzica rock, aşa cum fac milioane de alţi tineri din România. Dacă pentru voi, imbecililor, asta înseamnă că este satanistă, recunosc – sunt o mamă de satanistă. Ioana ar fi putut să fie şi la concertul din Colectiv. Nu a fost, pentru că era prea obosită după o săptămână încărcată la serviciu. Nu daţi ochii peste cap, neghiobilor, are un job la o multinaţională din Capitală, aşa cum au avut mulţi dintre tinerii care s-au prăpădit în acea noapte, ca şi cei care se zbat acum între viaţă şi moarte, ca şi alte mii cu domiciliul stabil în te miri ce oraş din România! Muncesc acolo, departe de mama care nu are cum să le pună pe masă o ciorbă caldă şi de tata care i-ar fi schimbat becul ars, pentru că în ale lor localităţi, municipii, oraşe sau comune cu greu ar fi găsit un job. Şi, dacă, totuşi, îl găseau nu se datora facultăţilor sau masterelor luate cu brio, ci doar dacă aveau o pilă pe unde trebuie, părinţii lor făceau parte din cercul de putere al vremelnicei forţe politice instalate la conducerea locală sau, pur şi umplu, dădeau şpaga de rigoare.
Nu faceţi feţe-feţe, tâmpiţilor! Ioana, fata mea, are un job aşa cum au milioane de tineri în această Românie pe care o doare în cot, ca să nu spun altundeva, de soarta lor. Au locuri de muncă în oraşele sau satele în care s-au născut, drept este că la nişte joburi ce nu au prea multe în comun cu şcolile absolvite. Lucrează pe bani puţini pe la te miri ce patroni semianalfabeţi sau cu te miri ce şefi care nu au habar de ceva, dar fac parte din partidul care trebuie, alături de nepoţii, copiii sau amantele cui trebuie. Iar din prăpăditele lor de salarii şi-au permis să ia un bilet la un concert rock ori s-au dus într-un club să asculte o trupă ce venea să cânte în provincie. Oricare dintre ei putea să fie victimă a unei tragedii similare celei din clubul Colectiv, că doar nu-şi imaginează cineva că sunt puţine locaţiile din ţară sau din Bucureşti ce funcţionează alandala, dar nu m-ar mira ca oastea idioţilor să decreteze că toţi sunt satanişti.
Şi, până la urmă, mai bine să fie catalogaţi aşa decât să facă parte dintr-o oaste de imbecili în fruntea căreia s-a aşezat Aurelian Pavelescu. Cel care între două tâmpenii politice debitate la televizor şi între trei (dacă nu cumva mai multe) alianţe imbecile, başca o distrugere de partid istoric, consideră că toţi tinerii care merg în cluburi sunt nişte descreieraţi ce „consumă alcool, nicotină şi chiar droguri, ascultă muzică în ritmuri demenţiale, cu sonor la maxim care le zguduie creierii“. Mai mult decât atât, ipochimenul se mai şi întreabă „cine sunt aceşti tineri pe care nu îi vezi în biblioteci sau biserici şi cine sunt părinţii lor?“.
Pavelescule, eu sunt mama unei tinere care merge la concerte, în cluburi şi ascultă rock. Şi ca Ioana sunt mii de tineri în România. Şi dacă în mintea ta asta înseamnă că toţi trag pe nas ori se întorc de acolo mangă pe trei cărări, înseamnă că tu chiar ai creierii zguduiţi. Şi nu de muzică rock, cea pe care susţii că nu o asculţi cu volumul la maximum (sunt tare curioasă cum ai reuşit să savurezi, pe şoptite, U 2, Pink Floyd, Led Zeppelin, The Dors, AC/DC, AXL Rose, Queen, Guns’N Roses, Nirvana, Rolling Stone şi chiar The Beatles), ci de… imbecilitate. Pavelescule, eu sunt mama unei tinere care a cântat într-o trupă rock, fiind eleva unui liceu de elită din Constanţa. Şi ca ea sunt mii de tineri în România surdă la talentele copiilor ei. Pavelescule, eu sunt mama unei tinere care îşi punea căştile pe urechi şi asculta rock atunci când alerga între două facultăţi sau când dădea o fugă la autogară să ridice pachetul cu mâncare pe care îl trimiteam săptămânal. Pachet în care, printre blidele de ciorbă băgate la congelator de cu seară, ca nu cumva să se verse până la Bucureşti, cele cu tocăniţă de pipote, îngheţate şi ele, şi plăcinta făcută de mamaie, strecuram şi ceva bănuţi. Bani din care Ioana îşi cumpăra şi un bilet la un concert rock, dar şi la unul simfonic, se ducea în cluburi, dar şi la Teatrul Naţional. Şi ca Ioana sunt mii de tineri în România oarbă la eforturile lor.
Pavelescule eu sunt mama unei tinere care a avut prima pereche de cizme din piele din primul salariu câştigat de ea, pentru că a ei mamă a preferat să investească banii în educaţia copilului şi să-i cumpere încălţări de la Nice Price sau de la tănticile ce dădeau, pe datorie, ghete cărate cu plasa din Turcia. Şi ca mine sunt mii de părinţi în România nepăsătoare faţă de zbaterile lor. Pavelescule, eu sunt mama unei tinere care acum se întreţine singură, plăteşte taxe şi impozite, îşi cumpără câte bilete vrea, la orice fel de concert şi merge în cluburi pentru a asculta o trupă rock. Şi ca ea sunt mii de tineri în România pe care nu au părăsit-o, chiar dacă ea nu a făcut mare lucru pentru a-i determina să rămână în ţară. Şi, dacă pentru tine şi ceata de imbecili ce postează pe bloguri şi Facebook toate tâmpeniile, asta înseamnă că sunt satanişti şi merită soarta tinerilor din clubul Colectiv, cei pentru care, în tâmpenia voastră, nu trebuiau decretate trei zile de doliu naţional, să te ierte Dumnezeu!
Cât priveşte bibliotecile cărora le-a trecut pragul Ioana, Pavelescule, când PNŢCD-ul pe care ai reuşit să îl termini se afla la finalul guvernării sale, în anul 2000, Ioana, deşi avea 12 ani, citea Isaac Asimov, dar şi Camil Petrescu, iar la finalul puterii PDL-iste în jurul căreia te-ai gudurat, poate-poate îţi cade o ciozvârtă, citise demult Emil Cioran, Constantin Noica, James Joyce, Gabriel Garcia Marquez şi mulţi, mulţi alţii. Şi ca Ioana, din fericire, sunt mii de tineri în România, chiar dacă nu puţini reprezentanţi ai puterii politice, indiferent cum s-a numit ea, au vrut să aducă această ţară la stadiul de semi-analfabetism.
Trebuie să-ţi dau, însă, dreptate cu ceva, Pavelescule. Ioana, ca şi mama ei, nu rupe uşa bisericilor şi nici nu prea pupă poala popilor. Eu nu fac aceste lucruri de când poparul venit la moartea tatălui mi-a spus direct, de la poartă, că citirea stâlpilor costă 300 de lei, iar ea m-a văzut la prea multele înmormântări pe care le-am făcut, apoi, (mama, fratele, tataie, mamaie şi al ei tată) că scot milioane din buzunar pentru ca feţele bisericeşti să citească slujbele de pomenire. Asta nu înseamnă că ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi suntem sataniste, ci doar că între noi şi Tatăl din Ceruri nu acceptăm intermediari precum cei mai sus menţionaţi sau, şi mai şi, precum un Înalt Prea Bandit sau un mult Prea Fericit într-o ţară îndurerată. Şi cum să îi spun Ioanei să rupă uşile bisericilor şi să pupe patrafirul popesc în condiţiile în care Biserica Ortodoxă Română cu al ei mult Prea Fericit cu tot nu şi-a făcut simţită prezenţa alături de victimele de la Colectiv? Şi nici nu am auzit ca vreun popă să anunţe că va oficia slujba de înmormântare a vreunui decedat în urma acestei tragedii fără să perceapă vreun ban!
Fetiţa mea (îi spun aşa chiar dacă are 27 de ani şi, probabil, la fel o voi alinta şi când va avea 40) merge în cluburi, la concerte şi îi place muzica rock, aşa cum fac milioane de alţi tineri din România. Dacă pentru voi, imbecililor, asta înseamnă că este satanistă, recunosc sunt o mamă de satanistă!”.
O.P.