Scene de groază în Spitalul Militar! Ce s-a întâmplat exact în momentul în care Vadim a murit!

Moartea lui Vadim Tudor a socat pe toata lumea. “Tribunul” s-a stins din viata foarte repede, luni, dupa ce dimineata fusese internat, iar in jurul pranzului a decedat, in urma unui infarct.

Transportat de urgenta la Spitalul Militar din Capitala, medicii au incercat sa-l salveze pe politician, acesta fiind resuscitat timp de doua ore. CANCAN.ro a aflat ca in momentul in care nu s-a mai putut face nimic, iar C.V. Tudor a fost declarat mort, toata lumea aflata in spital a intrat in stare de soc.

 

 

Asistentele citeau ultima poezie a lui Vadim si nu se puteau opri din plans

“Pe holuri, in saloane, personalul medical era socat. Oameni care sunt invatati cu suferinta pareau, acum, de nerecunoscut”, a explicat ruda unei paciente internata la Spitalul Militar.

 

 

Mai mult, la cateva ore dupa trecerea in nefiinta a regretatului scriitor, asistenetele nu isi revenisera. “De obicei, aceste femei par greu de impresionat, insa dupa moartea lui Vadim, toate stateau si, in timp ce una recita ultima lui poezie, cea in care el si-a prevestit moartea, celelalte nu se puteau opri din plans”, a mai spus sursa noastra.

 

CITESTE SI: 

ULTIMA ORA! Corneliu Vadim Tudor condus pe ultimul drum! Tribunul a fost inmormantat in aceste momente!

Fiica cea mica a lui Vadim Tudor a CEDAT! Mesajul ei i-a lasat pe toti MASCA! „Sa va fie rusine…”

 

 

Condus pe ultimul drum de sute de oameni

Joi, “Tribunul” a fost inmormantat la Cimitirul Ghencea, acolo unde a fost condus pe ultimul drum de sute de persoane, apropiati, familie, insa si foarte multi oameni care nu l-au cunoscut niciodata pe Vadim. Funeraliile nu au fost lipsite de incidente, asta dupa ce cosciugul nu a putut fi introdus in cavou, din cauza ca era mult mai mare. Dupa zeci de minute in care groparii au spart betonul si au largit groapa, sicriul in care se afla C.V. Tudor a fost coborat in cripta.

 

 

Aceasta este ultima poezie scrisa de Vadim Tudor:

„POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

 

I.M