Primele declaratii ale Ritei Muresan dupa moartea mamei sale! Vei lacrima instant dupa cei vei citi asta: Plange sufletul in mine

Rita Muresan a facut primele declaratii despre cum se simte dupa moartea mamei sale. Desi e indurerata si trece cu greu peste despartirea de cea care i-a dat viata, vedeta tv este de parere ca aceasta va fi alaturi de Dumnezeu, care ii va proteja sufletul.

„Multumesc cu recunostinta!
Multumesc MAMEI mele pt tot ce a facut in viata aceasta pentru mine, pt Razvan, pt tata, pt nepoatele ei, pt Nelu, pt familia ei, pt prietenii ei, pt prietenii mei…
Multumesc Bunului Dumnezeu! El are Planul sau cu fiecare in parte si am incredere ca asa a fost mai bine pentru mamica mea ( cu greu incerc sa inteleg, pt ca noi oamenii tindem sa fim egoisti…dar daca eu asa L-am rugat si El asta a dat…). Am accept ideea, nu m-am impacat cu ea inca.
Multumesc Ingerilor si Arhanghelilor ce ii insotesc acum spiritul in aceste 40 de zile spre Dumnezeu, spre Lumina!
Multumesc lui Issus si Fecioarei Maria ca ne-au dat putere, mie , fratelui meu si tatalui meu, celor din familie, Alexandrei, sa trecem impreuna peste acest moment. Nu suntem suparati pe mama sau pe Dumnezeu ca au ales ca ea sa plece de langa noi. Suntem doar ffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff tristi… Dar IUBIREA e vesnica, iubirea nu moare! O vom purta mereu in sufletele noastre!
Multumesc acelor doctori care au tratat-o pe mama cu respect si care s-au straduit sa o salveze.
Multumesc colegilor si profesorilor mei care au lucrat energetic pt mamica mea si pt mine toata saptamana! Multumesc John of God!
Multumesc oamenilor care au venit la seminariile mele saptamana trecuta( Timisoara, Arad, Oradea) si s-au rugat pt mama. In mod special multumesc CLUJ! ( vineri aproape 200 de oameni prezenti in sala s-au rugat impreuna cu mine cand mama a intrat in operatie)… Apoi a intrat in coma… Dar oamenii in coma cateodata traiesc ani de zile!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Unii se si trezesc!!!!!! De ce sa fi crezut eu altceva?!
Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi aici pe facebook! Si inainte si dupa! Va multumesc pt rugaciunile voastre pt mamica mea, pt urarile de La Multi Ani, dar si pt multitudinea de mesaje de condoleante! APRECIEZ! ( mama NU a murit de ziua mea! Ci pe 24 noiembrie 00.05!!!!!!!!!!)
Multumesc prietenilor mei speciali( asa i-am numit in invitatie fara sa stiu ca vor fi mai mult decat speciali…mama se pregatea sa vina la ziua mea, nu sa plece…) care au participat la ziua mea! M-am rugat in ziua aceea, pe 23 noiembrie, ca, date fiind conditiile, sa ajunga la ziua mea toti oamenii care prin puterea lor energetica o poat ajuta pe mama! Am sa revin pe acest subiect! Acea petrecere s-a transformat in mintea mea, chiar dupa ce am iesit in seara aceea din salonul mamei mele( era la Terapie Intensiva la sectia septici si aveam voie doar cateva minute la cateva ore si pe rand… Doar pe fratele meu l-au lasat mai mult dupa ora 21.00 si bine au facut pt ca era lumina ochilor ei! Si s-a bucurat mult sa o vada si pe Alexandra, logodnica lui, chiar daca era in coma, eu stiu asta… Pe ei i-au lasat sa stea impreuna… Pe mine si pe tata doar pe rand si doar la ore distanta. Dar intelegem ca asa erau regulile si era normal sa fie asa! Nu doar ca era Terapie intensiva, ci era si o sectie speciala pt septici! NIMIC NU E INTAMPLATOR!!!!! Pe doctorita mamei o cheama Alexandra…..). Am decis ca aniversarea mea, sa o transform intr-o sarbatorire a vietii mamei mele pe acest Pamant! Pana in ultima clipa, indiferent de ce spuneau doctorii, eu am CREZUT in puterea ei de a lupta, intr-o noua sansa! Naiva?! NU! CREDINTA!!!
Imi asum fiecare decizie, fiecare gest! Am facut TOT ce am crezut eu ca e mai bine! Am sperat ca energia creata de invitatii mei dupa ce prin discursul meu i-am rugat sa trimita un gand bun mamei mele la miezul noptii, o va ajuta pe ea sa raspunda la tratament si sa isi revina. Ea a folosit acea energie sa treaca dincolo… Ii respect decizia, (nimeni nu stie ce e in sufletul meu…poate doar fratele meu si tata…) si o asigur inca o data ca o iubesc neconditionat! DACII sarbatoreau trecerea in nefiinta prin petreceri si cantece. Asta pt ca ei vedeau moartea ca pe o eliberare si intoarcere Acasa. La fel cred si eu despre moarte. Si tocmai, IN CINSTEA VIETII MAMEI MELE PE ACEST PAMANT ACUM am last petrecerea sa continue si dupa ce m-a sunat tata sa imi spuna ca mama… Nu ma justific, mi-am asumat de atunci! E usor sa judeci… Imediat dupa aflarea vestii am disparut de la petrecere… Am lipsit cateva ore, vreo 2, pt a fi alaturi de tatal meu care se afla la mine si pt a ma schimba in haine negre. L-a intoarcere fizionomia mea nu a mai putut trada ce simteam… Asa ca mi-am umplut sufletul de imbratisarile si mangaierile prietenilor mei si inca o data am realizat ca luasem decizia potrivita! Sunt puternica atat cat pot si cand pot. Cateodata ai nevoie de o privire, de un zambet, de un „Viata merge inainte..” Acea noapte a fost exact asa cu a fost scris sa fie si stiu ca mama a pregatit asta…ca sa imi fie mai usor… Te iubesc, mami!
Multumesc adevaratilor mei prieteni care au inteles ca prietenia este si la bine si la greu si printr-un telefon sau sms si mai ales PRIN PREZENTA LOR mi-au fost alaturi. Am sa revin si pe acest subiect, pt a le spune multumesc asa cum se cuvine!
Multumesc tuturor celor care ne-au ajutat in aceste zile, familie, vecini, angajati, prieteni.
Multumesc presei pt decenta. Chiar daca nu mi s-a parut potrivita prezenta voastra acolo, ati avut rolul vostru probabil si am apreciat decenta.
Multumesc, Nelu, pt ca mereu ai fost langa mine! Mama te-a iubit f mult!
Multumesc Gloria si Rebeca pt sustinerea voastra, pt iubirea voastra pt bunica! Dumnezeu sa va dea putere!
Multumesc Alexandra pt tot ce ai facut si faci pt Razvan si pt noi! Mai ales pt tot ce stiu ca o sa faci pt tata!
Multumesc familiei mamei mele si a tatalui meu!
Multumesc Razvan, fratele meu drag! Te iubesc!
Multumesc tata! Nu esti singur! Te iubim si eu si Razvan si fetele imens!
STIU ca mama e alaturi de noi si ne vegheaza, ne ocroteste si ne ajuta de acum inainte de acolo de sus mai bine decat de aici! Insa realitatea asta doare… Oricat de evoluat spiritual ai fi, moartea cuiva apropiat te doare! Imi dau seama acum ca tot ce s-a intamplat in viata mea in ultimul an, toate scolile, initierile, calatoriile,etc, m-au pregatit pt momentul acesta…pt a intelege cum stau lucrurile si pt a trece peste… Vom vedea cum o voi face…pt ca sufletul meu chiar daca intelege teoria si mersul lucrurilor, plange acum…insa fara a ma gandi o secunda sa o opresc pe mama prin plansul meu din drumul ei spre LUMINA, spre Dumnezeu!
Spuneti parintilor vostri mai des „Te iubesc”!
Am scris aceste lucruri pt ca v-am simtit aaatattttt de aproape zilele acestea si m-am hranit cu sustinerea voastra, a tuturor! MULTUMESC!
P.s. Mama mea draga si scumpa s-a gandit la noi pana si dupa moarte! Ne-a dat mai mult de 24 de ore sa ne obisnuim cu ideea si sa facem pregatirile necesare fara sa ne gandim ca nu stam langa sicriul ei. Datorita intarzierilor unor acte din spital( sambata spre duminica noapte) nu am reusit sa o ridicam duminica dimineata in timpul programului de la morga. Nu uitati! Nimic nu e intamplator!!!! Precum in cer, asa si pe pamant! Dumnezeu sa o odihneasca in pace, Issus Hristos sa ii ierte pacatele! MULTUMESC, MAMI! Inca nu am constientizat pe deplin ca nu mai esti, totul a fost prea repede, insa cred in reintalnirea noastra! Pe curand, iubirea vietii mele!„

L.C