Drumul de la fericire la nefericire este extrem de scurt. Cea mai bogata familie din Mexic se bate in instanta cu una dintre cele mai bogate familii din Romania, pentru minora Alessia.
Hector este un artist şi un arhitect celebru şi, probabil, unul dintre cei mai râvniţi bărbaţi din Ciudad de Mexico, nepot al încă şi mai celebrului magnat Carlos Slim, supranumit „Warren Buffett al Mexicului“, cel mai bogat om din lume, conform publicaţiilor de specialitate. Tatal mexican a spus pentru revista Ciao! varianta lui despre cum s-a ales praful de o casnicie fericita. In prima editie din luna mai a acestui an, revista Ciao! a publicat in exclusivitate povestea de dragoste pe care au trait-o impreuna Irina Cristescu, in varsta de 24 de ani si mexicanul Hector Bitar de la Pena, in varsta de 44 de ani., care s-a transformat peste noapte intr-un cosmar. Cei doi s-au cunoscut cunoscut La New Yorc in 2011 si s-au indragosit la prima vedere. In luna august al aceluiasi an s-au casatorit in Mexic, iar in 2014, Irina nascut o fetita careia i-a pus numele Alessia Miroslova.
La doar doua luni de la nasterea fetitei, relatia dintre Irina si Hector nu a mai fost ca la inceput. A trecut mai bine de un an de cand Hector Bitar nu si-a mai vazut copilul si asta pentru ca sotia lui a parasit Mexicul, impreuna cu fetita, in cea mai mare taina.
Irina are acum in Mexic deschis un dosar pentru rapire de minori si risca sa fie condamnata la 5 ani de inchisoare. De cealalta parte, Irina Cristescu nu a mai parasit Romania de mai bine de un an. , desi tanara obisnuia sa calatoreasca mult si sa isi faca vacantele in locuri dintre cele mai exotice.
Asadar, una dintre cele mai bogate familii din Romania si cea mai bogata familie din Mexic se lupta pentru fetita lor, in varsta de 2 ani.
In ciuda a tot ce s-a intamplat, Hector spune ca o iubeste in continuare pe Irina. Barbatul sustine ca a fost o rapire de minori in toata regula. Hector Bitar a acceptat sa dea varianta lui de adevăr, relatand pentru revista CIAO! , în exclusivitate, povestea răpirii copilului său şi al Irinei Cristescu
„Pe 18 ianuarie 2014 s-a născut, la New York, Alessia, pe care atât eu, cât şi Irina ne-am dorit-o enorm. Eram cazaţi la un hotel, într-un apartament, unde a venit şi mama Irinei, Elena, căreia i se zice Şefa în familia şi anturajul lor, ca să o ajute. În scurt timp au început certurile între mine şi Şefa, pentru că eu nu mă supuneam regulilor ei, aşa cum ea cerea. Ea organiza tot, ea dicta tot, lucruri cu care eu nu eram obişnuit, căci la mine în familie nu exista aşa ceva. I-am spus odată că lucrurile care privesc familia mea le rezolv eu, că ştiu că ea e obişnuită ca toată lumea să facă ce zice ea, şi a fost ca şi cum i-aş fi făcut o declaraţie de război, motiv pentru care a început să îi bage în cap Irinei tot felul de idei stupide, până în ziua când mi-au răpit copilul. Ne iubeam la nebunie
“Banii erau obsesia ei principală”
„Cu o zi înainte de a mă întoarce acasă, am primit pe mail un lung mesaj de la soţia mea, în care îmi spunea că vrea să discutăm câteva lucruri, că nu îi place atitudinea mea de macho, că aş lua decizii de unul singur, că nu asta îşi doreşte ea de la un partener, că ea vrea să facem echipă împreună, să ştie şi ea cum investesc banii şi pe ce. A început să îmi înşire diverse, cum că nu i se pare normal să nu împart cu ea toţi banii pe care i-am făcut şi îi fac, căci ea a stat ore şi ore alături de mine, sprijinindu-mă întotdeauna şi ascultându-mă, că i se pare foarte egoist din partea mea că niciodată nu am întrebat-o dacă nu are nevoie de ceva sau că niciodată nu i-am spus, uite, am făcut aceşti bani, mulţi bani, în ce crezi că ar trebui să îi investim, căci suntem o familie şi ar trebui să decidem împreună, că îşi doreşte să luăm împreună deciziile despre câţi bani cheltuim şi pe ce, câţi bani economisim şi câţi bani investim şi în ce anume, că doar în felul acesta va fi de acord să continue relaţia cu mine.Totul era numai despre bani. Obsesiv despre bani. Simţeam însă că sunt vorbele mamei ei, nu ale Irinei de care mă îndrăgostisem şi pe care o iubeam şi pentru care făceam orice pe lume.Mi-a mai scris că eu i-aş fi spus că Alessia este obligaţia ei şi că trebuie să stea cu ea tot timpul şi că bona va sta cu noi doar o lună, după care a deschis un lung paragraf în care mi-a scris că ea a fost aceea care a făcut din mine un artist de succes, că, până să o cunosc pe ea, nu eram deloc un pictor grozav, că ea mi-a dat ideea de a picta trandafirii care m-au făcut celebru, iar eu vreau să o ţin închisă în casă, în condiţiile în care ea a absolvit cu 10 pe linie una dintre şcolile de top ale lumii, că ea nu îşi doreşte să stea acasă şi să împartă bani la grădinari, servitori şi şoferi, că ea şi Alessia sunt femei puternice, cu visuri îndrăzneţe, nu femei care să stea prinse într-o viaţă în care să numere pesos pentru servitori.
“Nu mai ştiam ce fac, eram disperat şi în acelaşi timp nu îmi venea să cred ce se întâmplă, că îmi pierd copilul şi familia peste noapte”
Vineri, la prima oră, primesc un telefon de la Interpol. O voce îmi spune: «Veşti bune! V-am găsit familia, sunt în Houston, Texas. Pentru că era alertă în aeroportul principal şi nu au putut pleca cu biletele cumpărate deja, au reuşit să plece cu un avion privat din Queretaro, de pe un aeroport mic de lângă Mexico City şi noi am depistat tot».„Fetiţa mea avea două luni când mi-au răpit-o ” Au fost eliberaţi după 15 ore, autorităţile nu mai aveau dreptul să le reţină. Am crezut că mor. Apoi s-a întâmplat că, după sute de apeluri fără răspuns, mi-a răspuns Monica pe la 12 noaptea, mi-a răspuns din greşeală, desigur, ceea ce însemna că sunt încă în oraş, nu în vreun avion în drum spre Europa. M-am gândit că mai există o şansă să îi opresc. M-am dus în aeroportul din Houston, cu poliţia şi Interpolul, urmărind zborurile către Europa, însă nu a apărut nimeni. După câteva ore, merg la hotel şi primesc un telefon de la FBI.Sunt anunţat că au găsit copilul într-un aeroport mic, de unde urmează să se urce într-un avion privat cu destinaţia Maine şi, de acolo, spre Bucureşti. Mi s-a spus că am 42 de minute la dispoziţie pentru a face rost de ordin judecătoresc, altfel, e legal să plece din America. Nici măcar Obama nu cred că ar fi reuşit să facă rost de ordin judecătoresc federal sâmbătă, la prânz, în doar 42 de minute!!!Aşa le-am pierdut pe fetele mele. Era sâmbătă, 22 martie. Fetiţa mea avea două luni când mi-au răpit-o“
Aşa cum spune, mai sus, Hector Bitar, legea mexicană permite ca un părinte să poată ieşi cu copilul din ţară, fără acordul celuilalt părinte, însă nu poate face asta dacă celălalt părinte reclamă răpirea copilului. Autorităţile mexicane au fost în alertă tocmai pentru că Hector Bitar a reclamat dispariţia copilului. Autoritatea pentru Copii a Departamentului de Stat American a fost pusă în alertă pentru că Alessia Miroslova Bitar este cetăţean american.Cornel Cristescu, tatăl Irinei, este cel care a plătit suma de 162.237,60 dolari pentru cursa cu avionul privat pe ruta Mexic – Huston (vezi facsimil pagina 44), motiv pentru care este şi el dat în judecată de Hector Bitar, la fel ca şi mama şi sora Irinei. Practic, toţi membrii familiei Cristescu au fost daţi în judecată în Mexic. Pedeapsa în caz că vor fi găsiţi vinovaţi pentru răpire este de închisoare de la 1 an şi jumătate la 5 ani.
Mai multe detalii si imagini gasiti pe www.revistaCiao.ro