Se alege noul papă! Află totul despre procedurile prin care se află cine va fi succesorul lui Benedict!

Conclavul, care se va deschide marţi, ar urma să fie scurt, de două sau trei zile maximum, a anticipat părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, în faţa a aproximativ 5.000 de jurnalişti acreditaţi, care aşteaptă faimosul fum alb, potrivit Mediafax.

Alegerea celui de-al 266-lea Suveran Pontif va pune capăt unei luni agitate, care a început la 11 februarie, atunci când Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat în mod neaşteptat demisia, la vârsta de 85 de ani.

Porţile grele ale reşedinţei de vară de la Castel Gandolfo, în apropiere de Roma, s-au închis, iar la Vatican a început perioada „sede vacante”.

De atunci au fost emise numeroase speculaţii privind viitorul Papă. Acesta va trebui să întrunească în acelaşi timp abilităţi de administrator ferm, de păstor care să prezinte cu căldură mesajele Evangheliei, de teolog, reformator modern dar şi care respectă tradiţia.

Va fi un italian, un european sau un cardinal din sud? Raportul de forţe este dezechilibrat: 60 dintre cei 115 cardinali sunt europeni (dintre care 28 italieni), în timp ce doar 19 sunt latino-americani, 14 nord-americani, 11 africani, 10 asiatici şi un australian.

În ultimele zile, au circulat mai intens numele a trei „favoriţi”: canadianul Marc Ouellet, brazilianul Odilo Scherer, italianul Angelo Scola. Toţi sunt bărbaţi energici şi siguri din punct de vedere doctrinal, nu sunt revoluţionari şi sunt respectaţi, deşi le lipseşte charisma. Aceştia au puncte în comun cu mentorul lor, Joseph Ratzinger.

 

Cei 115 cardinali electori (care au mai puţin de 80 de ani) vor termina luni „congregaţiile generale”, care le-au permis să se cunoască mai bine. Din numărul total, 69 nu au participat niciodată la un conclav.

Cardinalii au dezbătut cu uşile închise, în timp ce în presă au apărut noi dezvăluiri privind Vatileaks şi un pretins „lobby gay”, iar un cardinal scoţian, Keith O’Brien, a demisionat din cauza unor gesturi de homosexualitate „inadecvate”.

Marţi, cardinalii vor intra în procesiune în sublima Capelă Sixtină pictată de Michelangelo. Potrivit unui ritual strict care datează din Evul Mediu, porţile vor fi închise „cu cheie” (de unde şi originea numelui „Conclav”).

Complet izolaţi de lume, ei vor trebui să îl aleagă cu majoritate de două treimi pe succesorul lui Benedict al XVI-lea. Buletinele lor vor fi arse, pentru a şterge orice urmă a scrutinurilor secrete, despre care cardinalii nu vor putea vorbi multă vreme după aceea. Graţie adăugării unor substanţe speciale, va ieşi fie un fum negru, dacă nu este ales niciun Papă, fie unul alb, în cazul alegerii Suveranului Pontif.

Înainte ca fumul să se ridice din Capela Sixtină şi clopotele Sfântului Petru să bată, cardinalul italian Giovanni Battista Re, primul dintre cardinalii episcopi, îl va întreba pe cel ales: „acepţi alegerea ta canonică drept Suveran Pontif?”. El va răspunde da şi îşi va alege numele: Paul, Ioan, Ioan Paul, Clement, Pius, Benedict etc.. conform propriei opţiuni şi afinităţilor sale cu apostolii, sfinţii sau papii din trecut.

După 40 de minute, timp în care cardinalii vor depune jurământul de credinţă, iar noul Papă va îmbrăca noile sale vestminte, cardinalul francez Jean-Louis Tauran va avea privilegiul să anunţe în latină mulţimea reunită în Piaţa Sfântul Petru: „Habemus papam” urmat de numele celui ales. Ulterior, purtând o etolă roşie pe umeri, noul Papă se va arăta lumii întregi.

CUM SE VOTEAZĂ

 

Desfăşurarea alegerilor este stabilită în cele mai mici detalii în Constituţia apostolică Universi Dominici Gregis, promulgată de Ioan Paul al II-lea în 1996.

Cei 115 cardinali vor intra în cursul unei procesiui lente, însoţiţi de litania sfinţilor, în Capela Sixtină. Cardinalul decan al conclavului încheie marşul.

Imediat ce ordinul „Extra Omnes” (toţi afară) este dat şi toate persoanele care nu fac parte din conclav ies din sală, cardinalii electori vor fi încuiaţi în Capela Sixtină împreună cu un singur membru al clerului, pe care îl vor alege ei înşişi pentru înţelepciunea şi autoritatea sa morală.

Acesta din urmă le va vorbi despre misiunea lor şi despre necesitatea de a acţiona pentru binele Bisericii, după care va ieşi şi el, premiţând astfel începerea scrutinului.

Pentru a vota, fiecare cardinal completează mai întâi un buletin dreptunghiular, pe care este imprimat doar „Eligo in Summum Pontificem” (Îl aleg ca Suveran Pontif) în partea superioară. El scrie numele candidatului său în jumătatea inferioară, cu un „scris de nerecunoscut”.

Cardinalul îndoaie buletinul de vot, urmând ordinea priorităţii, se ridică şi îl duce – astfel încât buletinul să rămână vizibil – la altarul unde este amplasată urna acoperită cu un platou. Apoi el rosteşte cu voce tare jurământul următor: „Martor îmi este Hristos Mântuitorul, care o să mă judece, că îi dau votul meu celui care, potrivit lui Dumnezeu, consider că ar trebui ales”.

El depune buletinul pe platou şi îl împinge în urnă, se înclină spre altar şi se întoarce la locul său.

Pentru acest conclav, a fost prevăzută o urnă specială pentru cardinalii bolnavi care, deşi se află la Vatican, nu vor putea părăsi camera pentru a merge să voteze în Capela Sixtină.

După ce votează toţi, un observator agită puternic urna pentru a amesteca buletinele, apoi un altul le numără. Dacă numărul buletinelor nu corespunde cu numărul de electori, acestea sunt arse imediat.

Fie că observatorii constată o alegere sau nu, buletinele şi datele sunt verificate de revizori. Dacă nu este ales un papă, se procedează imediat la un al doilea vot. Apoi se ard buletinele de la ambele scrutine, împreună, precum şi notiţele cardinalilor.

Papa este ales cu majoritate de două treimi. Cardinalii recurg la patru scrutine pe zi, două dimineaţa şi două după-amiaza, până când este proclamat un papă.

După trei zile fără rezultat, scrutinul este întrerupt pentru o zi de rugăciune. Apoi sunt organizate alte serii de scrutine până la alegerea definitivă, pentru care Benedict al XVI-lea a restabilit necesitatea de a se ajunge în toate cazurile la majoritatea de două treimi.

Ioan Paul al II-lea a avut în vedere că începând de la un anumit număr de scrutine fără câştigător, conclavul să poată să îl aleagă pe noul Papă cu majoritate simplă, dar Joseph Ratzinger a suprimat această posibilitate, pentru a se asigura că cel ales beneficiază de cel mai extins consens posibil.

După ce este ales, noul Papă trebuie să răspundă la două întrebări ale cardinalul decan: Acceptaţi alegerea dumneavoastră canonică drept Suveran Pontif? Cu ce nume vreţi să fiţi numit? Răspunzând „da” la prima, alesul devine imediat Papă şi episcop al Romei.

Unul câte unul, cardinalii îi vor aduce un omagiul şi îşi vor marca supunerea faţă de noul lor lider. Ulterior vor fi anunţaţi credincioşii – „Habemus papam” – , după care noul Papă va apărea în public şi va rosti binecuvântarea sa apostolică Urbi et Orbi de la baconul Bazilicii vaticane.
 

(D.B.)