Aparent sunt foarte fragile si dau impresia ca simpla aparitie a unui soricel nevinovat este suficienta pentru a le face sa se urce pe masa ingrozite, tipand din toti rarunchii. In realitate, insa, au mai mult curaj decat un regiment de barbati, de vreme ce au acceptat sa isi imparta locuinta cu tot soiul de salbaticiuni, care impun respect si teama, chiar si atunci cand se afla in custile vreunei gradini zoologice. Aceasta este povestea a doua femei neinfricate, care se simt in largul lor in compania aligatorilor, tigrilor, gheparzilor ori leilor.
Jeanette Rivera este o tanara firava din Florida, cu alura mai degraba de balerina. Are 1,57 metri inaltime si cantareste doar 44 de kilograme. Cu toate acestea, Jeanette nu se simte bine nici in rochite vaporoase, nici pe poante, ci in compania crocodililor. Oricat ar parea de bizar, Rivera este angajata de baza a Crescatoriei de Aligatori Everglades, din Florida, de mai bine de 11 ani. Ba, in timp, Rivera si-a creat si o metoda personala de calmare a celor 200 de crocodili de la crescatorie, fapt care i-a adus si porecla de „Imblanzitoarea de aligatori”.
Tehnica tinerei este absolut remarcabila, iar Jeanette este gata oricand sa faca o mica demonstratie in acest sens, sub ochii rotunjiti de uimire si totodata de spaima ai vizitatorilor. Echipata cu tricou, pantaloni scurti si slapi, Rivera soseste pe malul lacului unde salasluiesc cei 200 de aligatori. Dupa ce cantareste bine din ochi situatia, tanara se arunca fara frica in spatele primului monstru cu colti care i se arata, apoi il apuca strasnic de coada si il trage pe mal. Lupta nu e tocmai echitabila pentru ca, spre deosebire de Jeanette, aligatorii de la Everglades au peste 2,40 de metri lungime si mult peste 70 de kilograme. Cum, necum, insa, Rivera scoate crocodilul pe mal si incepe sa il „vrajeasca”. Ii acopera ochii cu mainile, il mangaie afectuos si, ca prin miracol, acesta incepe sa se lase moale si sa scoata sunete care-i atesta multumirea. Odata adus aligatorul in aceasta stare de relaxare, asemanatoare cu aceea a pisicilor care torc, Jeannette isi pune cutezatoare capul pe botul aligatorului, stand asa cateva minute bune, in ropotele de aplauze ale spectatorilor. „Imi plac aligatorii la nebunie. Sunt niste creaturi senzationale. Mi se pare ca au ochii visatori si spatele ca o platosa. In plus, sunt una dintre putinele legaturi care ne-au mai ramas cu lumea dinozaurilor”, si-a explicat de curand Rivera fascinatia pentru reptilele de la Everglades. „Preferatul meu este aligatorul Godzilla, cu care ma joc mai mult decat cu ceilalti si pe care uneori il iau si acasa”, a adaugat tanara, care are, insa, si o fobie. „Nu suport broastele. Imi e frica de mor de ele. Decat sa dau nas in nas cu niste broaste pe lac, mai bine aici, printre crocodilii mei”, a marturisit americanca.
Si romanii traiesc cu animale salbatice in casa
Leii din Suceava..
Poreclit Steve Irwin de Romania, Ioan Dorin Soimaru are acasa, in comuna suceveana Ilisesti, o adevarata gradina zoologica. Aproape 500 de exemplare de pasari, reptile, porci spinosi, ratoni, babuini, lei si tigri sunt comorile lui.Soimaru si-a descoperit pasiunea pentru animalele salbatice in 2004, cand a „infiat” doi lei inchisi intr-o cusca langa vechile sere din municipiul Suceava si care erau intr-o stare deplorabila. Nu o data, el le-a aratat celor care i-au calcat pragul mini-gradinii zoologice ca baga mana in cusca leilor, ca nu ii e frica de tigrii, ca se joaca si cu babuinii, dar si cu serpii veninosi.
…si pitonii din Bucuresti
Intr-un apartament dintr-un cartier bucurestean, un pasionat de reptile a adunat, in ultimii patru ani, cele mai rare specii de pitoni si soparle. De fapt, Valentin detine singurul Piton de Borneo din Capitala si se mandreste cu alte cateva exemplare rare: Boa curcubeu brazilian, Pitonul australian sau dragoni chinezesti. Dupa parerea lui, reptilele sunt cele mai fascinante animale. „Sunt un spectacol al naturii, au calitati pe care nu le vezi la niciun mamifer, sunt adaptate sa supravietuiasca in conditii in care alte animale nu pot. E o chestiune de gust, pana la urma”, ne-a spus Valentin. In Bucuresti exista, culmea!, in jur de o mie de pasionati de reptile.