POEZIE. Teiul lui Eminescu este simbolul vegetal al Iasului, fiind un adevarat loc de pelerinaj pentru romantici. TINERETE. Bradul lui Tudor Vladimirescu de la manastirea Samurcasesti e inca verde. STRANIU. Plopul lui Bolintineanu este ultimul caruia ii pica frunzele toamna. Istorie. Personalitati de mult apuse s-au legat sufleteste in timpul vietii de cate un copac ce continua si azi sa dainuie Razvan Mateescu Au si arborii VIP-urile lor. Cel mai cunoscut copac din Romania e teiul lui Eminescu din Iasi, mandria moldovenilor. El exista deja la data intemeierii parcului Copou (1834), fiind o relicva a ceea fusese inainte pe aceste locuri. Stejarul din Borzesti, un alt arbore prezent in memoria romanilor, a fost prezent in literatura noastra intotdeauna legat de numele lui Stefan cel Mare. Copil fiind, el se juca de-a razboiul cu odraslele satenilor. Gheorghita, cel mai bun prieten al sau, s-a urcat in stejar si a fost ucis de sagetile tatarilor. Rana din sufletul lui Stefan nu s-a inchis niciodata. Pe locul vechiului stejar, el a inaltat o frumoasa biserica, purtand hramul Sf. Gheorghe, in amintirea bunului sau prieten din copilarie. Pe soseaua ce leaga Bolintinul din Deal de cel din Vale, creste un plop batran. Oamenii din partea locului spun ca e de pe vremea lui Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) caruia ii placea sa stea la umbra lui si sa citeasca. Un alt copac istoric, mai putin cunoscut insa, e bradul lui Tudor Vladimirescu. Acesta se afla la manastirea Samurcasesti, jud. Giurgiu. Pe vremuri, Tudor venea aici in secret ca sa se odihneasca. Bradul exista si azi in cimitirul manastirii. Maicutele il numesc simplu: „bradul lui Tudor” si au grija de el ca de ochii din cap.