Valerian Stan, in carti pentru Justitie

RAZBUNARE. Se va intoarce pentru a plati politele restante? Lovitura. O idee fluturata deja prin capetele liderilor liberali in luna octombrie revine in forta: numirea la carma Justitiei a lui Valerian Stan, probabil cel mai urat vis pe care l-ar putea avea actualul presedinte Bogdan Tiberiu Iacob Numirea lui Stan drept ministru al Justitiei e dezbatuta de circa doua luni in anumite cercuri liberale, iar acum mai mult ca oricand, potrivit unor surse bine informate din PNL. Exista o serie de motive care recomanda acest gest: Valerian Stan e un nume binecunoscut, membru marcant al societatii civile, luptator pentru reformarea Armatei si, nu in ultimul rand, are reputatia unui om nepatat. Dar peste toate cele, Stan e unul dintre adversarii cei mai vechi ai democratilor, inclusiv al lui Traian Basescu, ceea ce atarna cel mai greu in ochii liberalilor. Sa reamintim, pe scurt, biografia lui Stan: in varsta de 52 de ani, absolvent de scoala militara si de Drept, el s-a remarcat, dupa Revolutie, in cadrul celebrei miscari CADA, organizatia pentru democratizarea armatei, motiv pentru care Victor Stanculescu l-a trecut in rezerva. Din acel moment, Stan a activat in Alianta Civica, APADOR-CH si Institutul pentru Politici Publice, fiind un veritabil stalp al societatii civile. In 1997, el ajunge sef al Corpului de Control al Guvernului Ciorbea, unde ancheteaza vanzarea flotei si insusirea abuziva a unor locuinte de catre demnitari, la loc de cinste figurand grei ai PD. Din acest motiv, PD cere capul sau, amenintand cu o mare criza politica, iar Emil Constantinescu ii da satisfactie. In prezent, Stan activeaza in cadrul Centrului de Resurse Juridice. In ultimii ani, Stan l-a atacat in mai multe randuri pe Basescu, dezvaluind ca acesta a beneficiat de la Banca Agricola de credite preferentiale, impreuna cu fratele sau, l-a acuzat de sfidarea unor decizii judecatoresti etc. E lesne de inteles, deci, ce insomnii i-ar provoca lui Basescu numirea ca ministru a lui Stan, mai ales ca acesta ar fi mult mai greu de compromis, in stilul clasic, prin diverse ONG-uri, ori prin presa portocalie, tocmai din cauza ca este unul dintre numele sonore ale societatii civile de la noi.