Ultimul palarier din Bucuresti

PALARIER. Nicolae Zdirca are 78 de ani, practica meseria de 64 de ani, iar atelierul il are de 30 de ani MESTER. Onoreaza lunar in jur de 300 de comenzi. In atelierul de pe strada Sepcari (foto medalion) Legenda. Nicolae Zdirca a facut palarii pentru Petru Groza si Gheorghiu-Dej Mihnea Mihalache-Fiastru Cum intri pe strada Sepcari, in imediata apropiere a strazii Lipscani, pe partea stanga, dai peste un mic magazin care, in timp, atat datorita recunoasterii de catre cetateni, cat si datorita numeroaselor aparitii in presa a devenit celebru. Aici il gasesti pe ultimul palarier din Bucuresti. Se numeste Nicolae Zdirca si are 78 de ani. Practica aceasta meserie de 64 de ani, iar atelierul il are de 30 de ani. Nu crede ca meseria de palarier a murit si intentioneaza sa achizitioneze spatiul pentru a-si duce mai departe meseria. Nicolae Zdirca s-a nascut intr-un sat din judetul Gorj, iar dupa ce a absolvit sapte clase a venit in Bucuresti, unde practica meseria de palarier de la varsta de 14 ani. A inceput ucenicia alaturi de un alt maestru palarier de legenda, Ion Popa, atelierul acestuia aflandu-se atunci pe Calea Grivitei, insa spatiul a fost nationalizat odata cu instalarea regimului comunist. Astfel, mesterul Zdirca s-a angajat in atelierul unui evreu batran din zona Unirii. Isi aminteste ca in perioada comunista palariile nu erau la asa mare cautare: „Lumea vroia mai mult basti si sepci, se zicea atunci ca cine purta palarie era cheabur sau burghez. Afacerea mergea binisor, dar nu excelent, primeam comenzi in masa de la teatre si proiecte cinematografice. Am facut palarii pentru Sergiu Nicolaescu si Birlic, dar si pentru Petru Groza si Gheorghiu-Dej. Ministrul de Finante de atunci si Prim-Procurorul Romaniei imi erau clienti fideli”, povesteste Nicolae Zdirca.

Singur in meserie, de 30 de ani

Incepand cu anii ’80, afacerea cu palarii a inceput sa mearga mai bine, spune domnul Zdirca: „Inainte ii aveam concurenti pe cei care importau palarii, acum parca si aia au disparut. Sunt singur in meseria asta de 30 de ani, vin clienti si de la Targu-Mures. Mai exista o fabrica la Timisoara, dar am inteles ca si aia se inchide”, spune mesterul palarier. „Fac meseria asta dintotdeauna, i-am gonit pe nemti, i-am primit pe rusi, a venit revolutia, au venit minerii, bombardamente si cutremure, iar eu eram aici in magazin”, povesteste cu pasiune Nicolae Zdirca. Cu toate astea, insa, se pare ca meseria de palarier nu are nici un viitor: „Nu are cine sa continue meseria asta, mai vin pe aici tot felul de tineri, nu sunt in stare sa bage ata in ac si vor 7-8 milioane pe luna.” Pretul unei palarii porneste de la 30 de lei, iar mesterul onoreaza, lunar, in jur de trei sute de comenzi. Materia prima si-o achizitioneaza de la Timisoara si Perian, iar in maxim trei zile o palarie e gata si buna de purtat. „Trebuie sa ai si spirit negustoresc. In fiecare sfarsit de saptamana ma duc la targuri pe la Valenii de Munte, pe la Baicoi, pe la Maneciu. Ce sa fac, sunt de unul singur. Cred ca o sa ajung la circ, sa ma bage intr-o cusca si sa scrie acolo: „Platiti intrarea sa vedeti un palarier””, spune cu pasiune si resemnare Nicolae Zdirca, singurul si cel mai vechi palarier din Bucuresti.