RUINA. Pe Grivitei, la piciorul podului Basarab, se afla pe vremuri carciuma lui Stefanescu, o adevarata Mecca pentru toti consumatorii de vin din Bucuresti Pedeapsa. Gheorghe Stefanescu, seful retelei, a fost condamnat la moarte in 1980 si executat un an mai tarziu Mihnea Mihalache Fiastru, Razvan Bica Romanul poate sa se lipseasca de multe, insa la vinul de pe masa de Craciun n-o sa renunte niciodata. Si, invariabil, aproape orice poveste legata de vin, duce cu gandul la Gheorghe Stefanescu, seful retelei „Bachus”. Ancheta de la sfarsitul anilor ’70 cand militia, la acea vreme, a desfasurat una dintre cele mai mari operatiuni de crima organizata din istoria Romaniei, a ramas in memoria colectiva a oamenilor. Povestea lui Stefanescu si a renumitului sau vin circula chiar si in prezent, iar filmul „Secretul lui Bachus” care are la baza povestea smecherului negustor, starneste inca hohote de ras. Mai mult, unii dintre clientii celebrului comerciant sunt de parere ca vinul pe care-l „indoia” Stefanescul era, de fapt, mult mai bun decat unele dintre vinurile care se gasesc azi pe piata.
Daca te duci in piata Matache si asculti povestile comerciantilor batrani, iti vei da repede seama ca versiunea populara a istoriei „Bachus” este departe de a fi atat de serioasa si infricosatoare fata de ceea ce a ramas mai mult sau mai putin oficial. Intr-adevar, multa lume isi aminteste de magazinul lui Stefanescu, care in anii ’70 era situat undeva langa podul Basarab, in zona Grivitei. Curios, in memoria celor mai in varsta, vinul comercializat acolo era „de baut”, nu era nici pe departe un vin care sa para contrafacut. Ba chiar „astea care sunt acum la sticla de plastic sunt mult mai proaste”. Desigur, „memoria” gustativa e discutabila. In realitate, vinul lui Stefanescu nu era altceva decat un produs aditivat, „indoit” cum se spune popular. In perioada comunista, producatorii de vinuri obisnuiau sa faca vinul la „doua maini”. A „doua mana” insemna concret redistilarea resturilor nefermentate dupa prima productie de vin, rezultatul fiind un vin de calitate inferioara, atat ca gust, cat si ca tarie. Gheorge Stefanescu nu facea decat sa adauge alcool si componente chimice care sa „dea gust” vinului de calitate inferioara si sa-l vanda ca vin de calitate superioara.
Desigur, acest fapt constituia o infractiune economica si inselaciune la momentul respectiv, insa astazi aditivarea produselor de orice fel este o practica cat se poate de comuna. Probabil exista vinuri incomparabil mai daunatoare organismului decat cel produs de Stefanescu in anii ’70. Intregul scandal „Bachus” s-a construit, insa, in jurul aspectului de organizare si nivelului de implicare a diverselor persoane in aceasta retea de contrabanda cu bauturi alcoolice, fiind probabil cea mai mare retea de crima organizata de la noi. Desi nucleul „Bachus” se afla in zona Grivita, reteaua se extindea in crame de vinuri din tot Bucurestiul, avand ramificatii chiar in intreaga tara, diverse locatii si persoane oficiale de la care Gheorghe Stefanescu se aproviziona cu aditivii necesari. Reteaua a fost decapitata in anul 1978. Se spune ca greseala capitala a lui Stefanescu a fost ca a vandut cantitati mari de vin care, pastrat, s-a stricat si astfel autoritatile au sesizat. Averea lui Stefanescu consta, la momentul respectiv, in mai multe kilograme de aur si o suma in jurul a 40 de milioane de lei. In anul 1980, Gheorge Stefanescu a fost condamnat la moarte si executat un an mai tarziu.
„Bachus” din filmul „Secretul lui Bachus”, realizat in 1983 de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Stefan Mihailescu Braila. „Am lucrat cu mari actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui „Bachus”, l-am „ochit” inca de la inceput pe Stefan Mihailescu Braila. Era extraordinar! A studiat rolul si apoi a intrat perfect, din prima, in pielea lui „Bachus”. Capata o privire de gheata care parca taia ca un laser”, a spus Geo Saizescu despre actorul brailean.