PRINTRE CUVINTE. Dupa 20 de ani, intre quality si tabloidul nostru cel de toate zilele!

Zilele acestea, am gasit – de fapt, mi-a adus un fost coleg de la “Ziua” (Bogdan Galca, azi in echipa „Cancan„), un ziar in care imi puneam semnatura pe o ancheta despre fraudarea alegerilor locale din 2004. Era, ceea ce numeam la acea vreme, o “mare ancheta” jurnalistica! Motiv pentru care directorul ziarului de atunci, Sorin Rosca Stanescu (as scrie un foileton despre ce ma leaga de “Nasu’”), a decis sa publice materialul la… PAGINA 3!

Ulterior, acea PAGINA 3 (“de dreapta”, pornind de la cotorul ziarului) avea sa scrie istorie intr-o presa considerata libertina, care s-a consacrat ca fiind presa frugala a anilor 2000. In realitate, o presa pe care n-o concepeam in ’94-‘95 cand semnam primele articole din cariera mea. In urma cu 20 de ani, ce de ani…

Pe atunci, ca ziarist leganam reportajele, anchetele in balansoarele unor cotidiene provinciale, “imediat-ulterior” centrale, si le mangaiam pe “crestetul” titlurilor ca pe un copil. Deprindeam la acea vreme paternitatea asupra scriiturii cu incarcatura publica. Era ca si cum m-as fi desprins din “cuibul” unor caietele pe care imi scriam gandurile si, deodata, “zburam” prin paginile unor ziare!

Invatasem repede “zborul” unor titluri, supra/sub/inter-titluri care sa schiteze portretul unui articol vandabil, comercial. Era (si, poate, nimeni nu intuia) apusul unei epoci a presei “clasice” (printate), in favoarea unei prese “futuriste” (online). In ’99, telefonul mobil era un lux (DOAR 3-5% dintre romani detineau aparate portabile), iar Google, Yahoo erau SF-uri! Fax-ul isi dadea ultima suflare. Acolo, primeam “fluxurile” de stiri de la agentiile de presa.

Usor, usor, publicul (saturat de stiri politice, economice, greu digerabile) indeparta din “meniul zilnic” editorialele, analizele jurnalistice, prognozele economice… Se hranea cu titluri, “croite” armonios pe corpul unor evenimente facile, al unor povesti de viata comune, cu “muritori” in locul unor “zeitati” publice (intangibile)!

Incepea era tabloidelor, o era in care “dinozaurii” din presa aveau cimitirile lor periferice, iar noii “soldati” ai jurnalismului manelisto-imobiliar se lafaiau in paginile nesfarsite ale web-ului. Putini fosti “generali” printre ei, iar eu… imi culegeam de pe jos gradele pe care le dobandisem candva prin premiile de presa.

Intre timp, am adulmecat si eu aceasta presa, care, pana la urma, nu e un alt gen de presa, mai frivola, mai costeliva! Tabloidul, bine facut, e presa, bine facuta. Doar ambalajul difera! E mai colorat, mai „condimentat” cromatic. In rest, totul e… Cancan!