Pentru romanii de varsta a treia, regele, regina, Regatul Romaniei, al Doilea Razboi Mondial si data cruciala de la 23 august 1944 reprezinta o parte din viata lor, cu bune si rele. Toti oamenii reprezentand aceasta varsta au trecut mai usor peste ororile razboiului si, ulterior, ale comunismului pentru ca aveau amintiri frumoase despre notiuni aproape uitate azi: demnitate, eleganta, munca si rasplata muncii, tihna si valorile familiei, generozitatea fata de cei oropsiti, scolile si educatia de nivel european.
Pentru romanii de varsta a doua, amintirile parintilor si bunicilor au devenit basmele copilariei lor, spuse pe inserat, aproape in soapta, pentru ca tot ce fusese frumos si bun trebuia sa dispara chiar si din memoria oamenilor. Regele si regalitatea reprezentau in cartile noi de istorie cateva randuri care vorbeau despre abdicare si despre plecarea Curtii regale in exil. Pentru tinerii de azi, figura regelui a fost estompata de manualele de istorie „alternative”, in care adevarul istoric este prezentat dupa o conceptie-colaj „exotica”, conform careia domnitorii nostri stau alaturi de prezentatoare TV si politicieni „post-decembristi”.
Toate generatiile, insa, isi pot reconsidera in aceste zile cunostintele si amintirile pentru ca Majestatea Sa Regele Mihai traieste azi in Romania si accepta cu demnitate si mandrie interioara sa fie sarbatorit de catre „romanii si romancele” regatului sau la implinirea varstei venerabile de 90 de ani. In discursul de zece minute din Parlamentul Romaniei, Regele Mihai a vorbit pentru noi, despre noi, despre cum am fost noi si, mai ales, despre cum vom fi din nou noi, romanii. A
fost o reverenta adusa de catre Majestatea Sa istoriei noastre scrisa cu sangele eroilor, a fost o a doua reverenta adusa batranilor si copiilor, dar a fost si o a treia reverenta adusa Romaniei si intregului ei popor atat de incercat. Si pentru o singura zi, basmul povestit din generatie in generatie a devenit realitate. Si pentru o singura zi, am fost un popor interbelic, elegant si civilizat.
Si intr-o singura zi, venerabilul nostru Rege ne-a redat demnitatea si ne-a adus aminte care ar trebui sa ne fie valorile si reperele. Academicienii nostri, atatia cati ne-au mai ramas, se straduiesc in aceste timpuri sa ne „inapoieze” istoria adevarata, pentru ca generatiile de acum, dar si generatiile care vor veni sa-si cunoasca eroii si gloria unui popor de exceptie, care inca nu si-a spus ultimul cuvant.
In aceasta istorie adevarata a poporului roman, regalitatea va fi continuarea domniilor glorioase care au sfintit aceasta tara, iar biografiile domnitorilor si regilor vor fi complete si vor deveni pilde pentru noile generatii. Patriotismul nu va mai fi considerat de sorginte comunista, iar sacrificiul in numele urmasilor nu va mai fi ironizat. Daca intuitia politica remarcabila a Regelui Mihai ar fi produs un singur eveniment – cel de la 23 august 1944, apreciat de toate marile puteri ale lumii ca fiind decizia curajoasa de a scurta cel de-al Doilea Razboi Mondial si de a-si salva Regatul de la faramitare si rapt, noi toti ar trebui sa-i fim recunoscatori Majestatii Sale.