LACRIMI. Fostul pilot a plans cand a vazut avionul luat la palme RENUME. Comandorul Alexandrescu, in vremurile bune era supranumit „Maresalul din Baneasa” Suparare. Capitanul comandor Stefan Alexandrescu a ramas in istoria aviatiei datorita stilului inedit de a pilota Razvan Mateescu Harababura de pe aeroporturile romanesti cauzata de instalarea iernii, care a culminat cu accidentul din 30 decembrie de pe Otopeni, precum si circul mediatic din jurul aglomeratiei din salile de asteptare lasa un gust amar fostilor piloti ce struneau altadata aparatele de zbor pe cerul partiei si dincolo de acesta. Printre ei, capitanul comandor (r) Stefan Alexandrescu – o legenda vie a aviatiei romanesti. Aviatorul este revoltat de felul in care unii calatori inteleg sa-si manifeste nemultumirea fata de companiile aeriene vinovate de intarzieri. „Am vazut la televizor o duduie suparata care a lovit cu palmele si cu pumnii intr-un avion. Cum sa faci un asemenea gest, sa dai cu palma in avionul care te poarta pe deasupra norilor?! Si de ce a fost lasata sa faca asta? Oricine are voie sa dea cu pumnul in avioane?” Capitanul comandor Stefan Alexandrescu, nea Fane, cum il alinta prietenii, a ramas in istoria transporturilor aeriene romanesti datorita stilului inedit in care intelegea sa piloteze avionul, tinand in acelasi timp adevarate „lectii” de geografie, literatura si istorie pentru pasagerii aflati la bord. I se spunea „aviatorul enciclopedie” sau „ghidul venit din cer”. El este primul pilot care, aflat la mansa, descretea fruntile pasagerilor, alungand ingrijorarea celor cu frica de zborul cu avionul. In cele peste 11.000 de ore de zbor, in care ar fi putut inconjura de 125 ori Pamantul pe la Ecuator, a transportat peste o jumatate de milion de pasageri. Dupa ce un jurnalist francez, care a zburat cu avionul pilotat de roman, a publicat un articol intr-un cotidian, bosii companiei Air-France au urmat exemplul lui nea Fane, gandindu-se ca astfel calatoriile cu avioanele lor vor fi mai placute. Acum, lui nea Fane i-au ramas doar amintirile si stima pentru fosta lui meserie. „Cand am iesit la pensie, am sarutat avionul care m-a dus in siguranta atatia ani si am plans. Era greu si pe vremea noastra cand cadea cate o ninsoare, ce, atunci nu ningea? Dar toata lumea se mobiliza, curata pista si daca nu se putea, nu decolam”.