In anii '90, la intersectia dintre doua strazi bucurestene, intr-un batran cartier de case, s-a nascut o legenda. O bodega cat o sufragerie, imbacsita de fum de tigara si miros de vin statut amestecat cu aroma grea a mititeilor la gratar, avea sa devina un simbol al unui fel de a bea: artistic.
Cum de a devenit „locanta Sarpele Rosu” punctul de intalnire si chef al unor mari nume ale scenei romanesti, care ciocneau laolalta cu trecatori, ambasadori sau directori de firme, aproape ca nici Dan Niculescu, patronul faimoasei carciumi, nu stie. Cert este ca toti aceia care au calcat vreodata pragul micului local, care s-au imbatat razand sau plangand pe acordurile lui Ploiesteanu, glumele lui Dinica ori versurile lui stefan Iordache, privesc nostalgici catre vremurile in care viata avea culoarea vinului rubiniu si aroma de cafea cu lamaie la sase dimineata. Vorba cantecului…