FARA SPERANTA. Dumitru Mocatin, in „locuinta” sa de sub cerul liber Catalin iordache Dumitru Mocatin are 54 de ani si de sase ani locuieste sub cerul liber, la doi pasi de poarta fabricii in care a lucrat si care astazi nu mai exista. Abandonat de familie si autoritati, somerul nu se mai bazeaza decat pe cativa caini vagabonzi, care ii tin de cald noaptea. „Ii tin pe langa mine, sunt vreo cinci cani de pe strada, ca si mine. Stau cu ei ziua, iar noaptea dormin impreuna. Fara ei muream de frig pana acum!”, povesteste suspinand Mocatin. Poate ca soarta lui ar fi fost mai buna daca ar fi tinut legatura cu copiii sai. „M-au uitat, sunt pe la Iasi, atata stiu”, se lamenteaza barbatul. Viata i s-a schimbat cand s-a desfiintat Fabrica de ciment „Stanca”. „Aveam locuinta la ei, dar cand s-a inchis mi-au luat si dreptul de a sta acolo. M-am aciuat aici. Muncesc cu ziua si castig si eu o bucata de paine. Adun bani din ce muncesc ca sa imi fac buletin, ca nu-l mai am de cand a plouat tare si m-a udat pana la piele”, spune cu ochii in lacrimi barbatul. El isi pune toate sperantele in acest document, cu ajutorul caruia ar putea obtine un ajutor social. „M-am dus peste tot, am batut la o multime de usi, dar nu m-a ajutat nimeni. Primarul Constantin Cibu mi-a spus ca nu are ce sa imi faca, pentru ca nu am acte, dar nici ajutor social nu pot primi ca imi trebuie mai multe acte si o copie de pe cartea de munca de unde am lucrat”, spune Mocatin, care a incetat de mult sa mai spere la un trai decent.