DEZASTRU. Doar gunoaiele si mizeria au mai ramas din complexul „Europa” ACTIVITATE. Desi mai sunt doar cateva zile pana la expirarea termenului dat de Primaria Sectorului 2, comerciantii nu au idee ce vor face dupa 1 noiembrie Termen. Peste cateva zile expira ultimatumul dat acum 6 luni patronilor de mari angrouri din zona Colentina, iar „finala” se anunta cu mare scandal Mihnea Mihalache Fiastru, Bogdan Tiberiu Iacob La 1 noiembrie, terenurile pe care se afla marile angrouri bucurestene „Europa”, Niro, Sam Expo, City Town, City Shoes ori Virginia Raducanu, amplasate in perimetrul delimitat de soseaua Colentina, strada Moroieni, calea ferata Bucuresti – Constanta si Intrarea Calitatii, ar trebui sa fie lasate libere de proprietarii lor. Acesta este termenul limita care a fost dat de edilii sectorului acum 6 luni. In caz contrar, primaria lui Ontanu va intra cu buldozerele si va rade toate constructiile, vreo trei mii de spatii comerciale, care adapostesc o intreaga comunitate de chinezi, vietnamezi, arabi, romani. Zona in cauza este, de ani de zile, paradisul escrocheriilor, evaziunii fiscale de sute de milioane de euro anual, al hotilor de buzunare, al facturilor false, al produselor pirat si, de ce nu, al mizeriei. Problema e ca lichidarea comertului negru de aici nu va fi usoara si s-ar putea lasa cu sange, la propriu. Daca desfiintarea pietei Obor, insignifianta in raport cu „Europa”, Niro & comp., a generat incidente violente (politisti bagati in spital, confruntari cu pietre, cutite, topoare, bucati de beton s.a.m.d.), e de inteles ce se va intampla la marginea orasului, saptamana viitoare. Asta, daca nu cumva edililor le-o fi disparut curajul din primavara, cand pareau extrem de categorici. Ca va iesi tambalau mare e anuntat si de faptul ca, pana ieri, dupa cum veti vedea din reportajul de mai jos, angrosistii nu schitasera nici cel mai marunt gest in directia strangerii „bagajelor”. In zilele care urmeaza, ziarul nostru va va tine la curent cu evolutia evenimentelor in ceea ce s-ar putea numi scandalul „Apocalipsa angrourilor”.
Desi termenul limita se apropie, comerciantii marturisesc ca doar „au auzit” ca trebuie sa paraseasca „Europa”. Imaginea de ansamblu nu anunta nicio intentie din partea vanzatorilor, ci mai degraba o iminenta descompunere de la sine a complexului care, in anii ?90, era o adevarata Mecca a cumparatorilor saraci. Acum, afluxul de oameni a scazut simtitor, dar peisajul ramane sinistru. Doar cainii, gunoaiele, tarabele abandonate sau inchise, noroiul si doi comercianti care vand „orice la zece lei” te intampina la intrarea dinspre pod in complexul „Europa”, intrare care in urma cu ani de zile era neincapatoare, zeci de cumparatori si vanzatori luand cu asalt locul. In prezent, doar doua microbuze care par sa nu mai plece niciodata de acolo aduc aminte de ce a fost. Doar in zona in care se vand pantofi pare sa mai existe o urma de activitate. Vanzatorii de aici nu vor sa accepte sau nu recunosc sub niciun chip ordinul primariei, sustinand cu seninatate ca: „Nu stim nimic”. Gunoaiele, fragmentele de ciment crapat si grilajele de la standuri domina in „Europa”. O parte dintre comercianti sunt cuprinsi de sentimente contrarii si variate cu privire la data de 1 noiembrie, atunci cand vor trebui sa inchida definitiv standurile si tarabele: „Asa am auzit, ca de la 1 noiembrie trebuie sa plecam, dar nu stim inca. Asa s-a spus, dar sa vedem. Unde ne ducem? Pai, fiecare unde o vrea Dumnezeu, speram sa ne mute la Dragonul Rosu, asa am auzit. Acu? ce sa zicem, intr-un fel ar fi bine daca s-ar termina aici, uitati-va si dumneavoastra ce e de jur imprejur (n.r. – gunoaie). Pai, astea sunt conditii sa ne vindem marfa, asa cum e ea, prin mizerie si gunoaie? Sa ne imbolnavim si noi, si clientii? Ce-o fi, o fi!”. Intr-adevar, avand in vedere ordinul de la primarie si dezastrul in care se desfasoara activitatea in „Europa” si restul angrourilor din zona, cea mai buna orientare pe care o pot lua comerciantii consta in conformare si resemnare. In ploaie, mizerie, frig si gunoaie, vanzatorii fac eforturi disperate sa vanda tot ce au, la preturi de 8 lei – 10 lei orice produs, pentru a inchide standurile in jurul pranzului. Graba nu s-a datorat ordinului dat de primarie, ci, dupa cum chiar comerciantii au recunoscut, conditiilor mizere. In urma lor au ramas doar munti de cutii, tarabe, sticle si gunoaie.