In zori s-a facut linişte. De undeva, din inaltul cerului, un porumbel alb a coborat lin şi, cu un falfait de aripi, şi-a oprit zborul.
A poposit si-a rotit capul in stanga şi-n drepta, apoi s-a cuibarit. De parca ar fi aşteptat ceva. Pe cineva. A ramas acolo ore in şir. Abia catre pranz s-a desprins, nesigur, de langa fereastra lui Adrian Paunescu şi-a disparut. In jurul orei 16.00, cand trupul neinsufleţit al poetului era luat de la morga spitalului, un porumbel alb a trecut in zbor pe deasupra sicriului. Din clipa in care s-a raspandit vestea ca poetul a trecut in nefiinţa, casa lui Adrian Paunescu de pe strada Dionisie Lupu din Bucureşti s-a transformat in loc de pelerinaj. Dar primul care a poposit pe balconul de la dormitorul maestrului a fost un porumbel alb, venit parca sa-şi ia ramas-bun. Şi-apoi, zeci de prieteni vechi sau noi, de oameni cunoscuţi sau necunoscuţi au trecut sa-şi ia adio şi sa-i ureze maestrului un somn liniştit. Lacrimi, flori şi lumanari. Amintiri.O femeie intre doua varste, vizibil marcata de moartea poetului, i-a adus un omagiu. Un barbat a sarutat o frunza de nuc şi-a aruncat-o peste gard. Iar alţii n-au facut decat sa planga. Sa taca şi sa planga. In faţa morţii, intotdeauna e linişte. Iar porumbelul alb simbolizeaza pacea.