Incepand de la getodaci, trecand prin evul mediu, in epoca vrajitoarelor, si ajungand pana in vremurile noastra, ierburile tamaduitoare au fost folosite de romani pentru tratamentul diferitelor boli.
Pana si industria farmaceutica a beneficiat de avantajele acestora, iar acest lucru s-a intamplat pe scara industriala.
Din cele mai vechi timpuri, stramosii nostri au considerat sfinte anumite plante pe care le utilizau in ritualuri magice, dar si in tratarea anumitor afectiuni.
Inca de pe vremea geto-dacilor, multe plante care cresc si astazi pe teritoriul Romaniei, erau cunoscute si intrebuintate ca ierburi de leac. Multe dintre aceste buruieni sunt considerate sfinte, protectoare, dar erau folosite si in descantece si ritualuri magice. Astazi, la sate, sunt apreciate pentru virtutile lor terapeutice naturale, fiind intrebuintate ca remedii dupa aceleasi retete vechi de sute de ani. Taranii stiu cum sa le culeaga, sa le usuce si sa le foloseasca atunci cand e nevoie.
Matraguna, leac pentru umflaturi
Matraguna sau Doamna Codrului, Doamna Mare, Iarba Codrului, Imparateasa Buruienilor, toate au primit o atentie speciala in medicina populara din Muntii Carpati. Toate partile plantei, mai ales radacina, frunzele si fructele au un continut bogat in alcaloizi (atropina, beladonina, hiosciamina, scopolamina), cu puternica actiune asupra sistemului nervos.
In cantitati mari, insa, este mortala. In scop pur medicinal, matraguna se punea pe umflaturi. Cei cu friguri si-o legau la cap, pe frunte. Cu frunzele aprinse se trata tusea, iar radacina plamadita (macerat) se folosea contra reumatismului. Se spune ca multi care au suferit din cauza durerilor reumatice la sold s-au vindecata cu matraguna mica, numita in popor Mutulica.
Feriga omoara tenia
Floarea de feriga, sau Iarba Sarpelui, infloreste doar in noaptea de Sanziene, intre ceasurile 10 si 12 si tine pana la cintatul cocosului. Unii cred ca ar fi doar o legenda, deoarece putini au reusit s-o culeaga. Feriga era pusa in scaldatorile oamenilor bolnaviciosi. Fiarta, este buna in oblojeli (comprese,impachetari) contra durerilor de piept. Administrata intern, radacina de feriga este unul dintre cei mai puternici vermifugi (indeosebi contra teniei), insa in doza prea mare poate fi mortala. Decoctul din rizom se bea in loc de apa, impotriva astmului. Se spune ca haiducul Pintea purta in traista sa de piele o sticla de palinca in care se aflau radacini de angelica. Viteazul credea ca acea bautura placuta la gust da omului putere si il apara de multe boli periculoase.
Maselarita se da la durerile de masea
Semintele de maselarita sunt intrebuintate la sate contra durerii de masele. Se pune la foc o oala noua, smaltuita, cu apa neinceputa. Se ia o strachina, tot noua, si se pune cu gura in jos, peste jaraticul in care s-a presarat o mina de seminte de maselarita. Cand strachina e fierbinte si apa din oala clocoteste, bolnavul isi pune in cap un pled si se aseaza deasupra strachinii pentru a inhala aburii.
Amigdalele dau inapoi cu floare de soc
Floarea de soc se intrebuinteaza in medicina traditionala impotriva tusei, a emfizemului pulmonar (se bea ca infuzie), raguselii (se face o fiertura din flori de soc si musetel care se bea seara la culcare, invelind bine bolnavul sa transpire) si a varsatului de vant (varicela). Amigdalele inflamate se trateaza tot cu flori de soc. Se incinge floarea bine si se pune calduta pe zona cu probleme.
Cataplasmele cu flori proaspete oparite au si rol calmant si antiinflamator in abcese si furuncule. Ceaiul de flori de soc mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza. Usturoiul era folosit la diferite leacuri, descintece si vraji, in special pentru salvarea oamenilor pociti si pentru alungarea spiritelor necurate. Usturoiul de vara insa este foarte bun ca leac, fiind recunoscut ca antibiotic natural, antioxidant, vermifug.
Tataneasa pentru entorse
Tataneasa are radacini cu valoare terapeutica, fiind folosita in bronsite, tuse, ulcer stomacal, in stoparea cancerului. Tataneasa cu floare galbena – rosie este remediu in hernii si scrantirea membrelor. Pusa pe stomac, lecuieste durerile, fiind buna si pentru pantecele la vite. Pentru vatamatura se ia o bucatica de radacina, se curata bine si se pune intr-o sticla cu rachiu inchisa bine, sa nu rasufle. Se marunteste o alta radacina impreuna cu o ceapa, se amesteca cu un ou si cu tarate de grau, apoi se pun intr-o tigaie la foc. Dupa ce s-au incins bine se face o turta din tot amestecul, se aseaza pe un petec de panza cu care se face o legatura la locul dureros. Dupa ce i s-a pus legatura, bolnavul trebuie sa bea din rachiul preparat, in fiecare zi, de 3 ori, cate un paharel.
Scrintiturile si fracturile se vindeca cel mai bine cu tataneasa. Se spala radacina, se taie in bucatele mici, se pune intr-o oala cu apa si se fierbe pana scade la jumatate. Se amesteca apoi cu faina de orz, se intinde pe o bucata de panza care sa cuprinda toata fractura, se stropeste cu spirt si se leaga, dupa ce se pun scandurelele de lemn si se trag oasele la loc. Legatura se tine 2 zile, udandu-se cu spirt.
CITESTE SI:
Chinezii cred ca au descoperit leacul impotriva CANCERULUI! E scarbos ce fac, insa spun ca are efect
(M.N.)