E unul dintre cei mai temuţi criminali aflaţi la această oră într-o închisoare de pe teritoriul României. Cel puţin dacă îi parcurgi cazierul! Altfel, cei aproape 15 ani pe care i-a ispăşit până acum, în detenţie, l-au transformat incredibil.
Nimic nu mai aminteşte în prezent de ucigaşul cu privire de gheaţă care, în 2001, era capturat de trupele speciale ale Poliţiei, legat în lanţuri şi păzit ca un terorist. Ultimele două crime comise în acel an de grecul Konstantinos Passaris, într-o casă de schimb valutar din Bucureşti, i-au adus la vremea respectivă supranumele ”Fiara din Balcani”.
Despre Passaris s-au scris sute, poate mii de articole şi nu doar în presa din România. A fost implicat într-o serie uluitoare de crime, a evadat de mai multe ori din închisorile elene şi s-a spus despre el că ar fi întruchiparea Diavolului. Între timp, s-a întors cu faţa către Dumnezeu.
Îşi execută condamnarea pe viaţă în Penitenciarul din Gherla. În primii ani a fost ţinut la izolare, într-un regim de maximă securitate: era ţinut singur în cameră, nu avea dreptul la vizite, era scos rar la aer într-o ”cuşcă”, legat cu lanţuri atât la mâini, cât şi la picioare. Passaris era tratat de către conducerea închisorii ca deţinut cu ”risc extrem de ridicat”, dar din ”Fiara din Balcani” a devenit uşor, uşor un… mieluşel.
Schimbarea lui a avut loc când l-a descoperit pe Dumnezeu. Grecul a început să se roage, să lectureze cărţi religioase şi să primească vizitele unor duhovnici. A fost scos din regimul de maximă securitate şi inclus în programele de reeducare.
Un fost coleg de detenţie cu Passaris la Gherla ne-a mărturisit că grecul ”e băiat bun”. ”Am fost închis cu Passaris. Nu e aşa cum se spunea prin ziare, că e violent. N-a făcut niciodată probleme. Am mers cu el pe la cursuri de religie şi era foarte interesat de subiect. El vorbeşte noaptea cu Dumnezeu. Mergeam amândoi la un program de reeducare, Cuvântul care zideşte. Era înscris şi la cursul Biserica Română unită cu Roma (greco-catolică). E cuminte şi evită mereu scandalurile”, ne-a declarat fostul coleg al ”Fiarei din Balcani”.
Mai mult, acesta susţine că Passaris şi-ar fi transformat celula într-un adevărat altar, tapetându-şi pereţii cu icoane, şi că, zilnic, citeşte din Biblie: ”E foarte apropiat de Dumnezeu. Acolo, la Gherla, e un director de închisoare foarte bun, care îi ajută pe deţinuţi să înveţe lucruri noi, să se roage, să nu fie conflictuali. Aşa l-a temperat şi pe grec”.
Faptul că Passaris a îmbrăţişat calea credinţei i se datorează însă şi unei românce, Veronica Todor, care a lucrat ca menajeră în Grecia în casa unei actriţe celebre, şi care, între timp, a devenit jurnalistă la Atena.
Veronica Todor l-a vizitat la Gherla pe Passaris, în dorinţa de a realiza un documentar despre el, şi a reuşit să-i câştige încrederea. În timp, cei doi au legat o prietenie, iar jurnalista româncă l-a ajutat pe ucigaş să privească către Dumnezeu.
________
CITEŞTE ŞI:
________
Ulterior, tot Veronica a intermediat vizita în închisoare a părintelui Ghervasios Ioannis Raptopoulos, fondatorul fundaţiei “Înfrăţirea Sfânta Xenia, slujitorii pentru eliberarea deţinuţilor săraci cu pedepse mici” din Grecia.
Astfel, părintele a devenit duhovnicul condamnatului, iar Passaris a găsit calea spovedaniei. Şi-a mărturisit fiecare crimă în parte şi nu au fost puţine. Trecutul său este mânjit de sângele victimelor. Dublul asasinat comis la Bucureşti în 2001, când i-a împuşcat pe paznicul şi pe casiera unei case de schimb valutar (de unde a fugit cu jumătate de miliard de lei vechi) nu a fost decât finalul unei serii de violenţe extreme.
Trecutul sângeros a lui Passaris
– la 13 ani, şi-a înjunghiat un coleg;
– la 14 ani a fost prins având cocaină asupra lui;
– la 15 ani este arestat pentru furt. Este închis într-un centru de reeducare unde îl cunoaşte pe românul Nicolae Gorea;
– în anul 1994, la 19 ani, intră în armată. În prima permisie fură din nou, fiind închis. Evadează în 1996. În aceeaşi perioadă, se reîntâlneşte cu Gorea şi împreună cu încă doi români formează o bandă care terorizează Atena cu jafuri şi mai multe ciocniri cu poliţia;
– 19 Februarie 2000. Are loc un schimb de focuri între banda lui Passaris şi poliţiştii eleni. Unul dintre români este ucis, trei poliţiăti sunt răniţi. Passaris scapă, fiind prins trei zile mai târziu într-o cafenea. În aceeaşi zi, Nicolae Gorea este împuşcat mortal de către poliţie;
– 16 februarie 2001. Passaris evadează în timp ce era transferat la un spital din Atena. Ucide doi poliţişti şi un angajat al spitalului. Cu ajutorul românului Paul Popa reia şirul tâlhăriilor.
Sunt jefuite o casă de amanet, unde casierul este împuşcat mortal, o agenţie de turism, o farmacie unde farmacista este, iarăşi, ucisă, o bancă şi un magazin de vopsele. Pagubele depăşesc câteva sute de mii de euro;
– 11 mai 2001. Kostas ucide o bulgaroaică de 21 ani. La câteva ore după crimă, împreună cu Popa dă alte două lovituri în portul oraşului Pireu. Poliţia se ia după ei. Are loc un schimb de focuri, dar cei doi reuşesc să scape;
– 31 iulie 2001. Poliţia îl identifică într-un apartament. Passaris scapă din mâinile trupelor speciale deghizat cu o perucă şi ochelari de soare. Răneşte doi poliţişti şi este împuşcat în picior. După acest eşec, şeful poliţiei elene, Yannis Georgakopoulo, şi-a dat demisia. Passaris fuge în România;
– 24/25 noiembrie 2001, execută cu sânge rece doi angajaţi ai casei de schimb valutar „Le Petit Bijou” din Bucureşti, fură 50.000 de lei şi se face nevăzut împreună cu o femeie. Este identificat şi prins în timp record.
Adrian Nicolae