Sfantul Artemie a fost duce al Alexandriei in vremea imparatului Constantin cel Mare (306-337).
El si-a intarit credinta in Hristos dupa ce a vazut pe cer semnul Sfintei Cruci, descoperit lui Constantin, ca semn prin care va iesi biruitor in lupta cu Maxentiu. Dupa moartea fiului lui Constantin, a urmat la tron imparatul Iulian Apostatul (361-363). In timpul acestuia au fost persecutati multi crestini. Artemie, privind la chinurile sfintilor si auzind cum era hulit Hristos, i-a spus lui Iulian:
„Pentru ce, o, imparate, chinuiesti fara omenie pe barbatii cei nevinovati si sfintii lui Dumnezeu si ii silesti sa se departeze de la dreapta credinta?” Iulian, plin de manie la auzul acestor cuvinte, a poruncit sa fie torturat. Ingerul Domnului I s-a aratat in temnita, l-a intarit in rabdarea chinurilor si i-a adus vindecare de rani in chip minunat.
Imparatul a poruncit taietorilor de piatra sa despice o piatra mare si sa-l puna pe Artemie spre chinuri intre cele doua bucati. Dupa o zi si o noapte petrecute intre cele doua pietre, Iulian a poruncit ca Artemie sa fie scos. Minune. Desi avea fata turtita, ochii cazuti, pentru ca era strans ca o scandura, putea sa umble si sa vorbeasca.
O.P.